LAWRENCE_EDITABIL

Capitolul 27 Otorinolaringologia: bolile capului şi gâtului 551
Frecvenţă joasă
Scăriţă
I
Rampă vestibulară Membrană Membrană
Canal cohlear Reissner tectoria
)( _____.
r
n
.... ,.::·:·: ... ·: .. ' ,),,)., '.... ' '..
,. •.• .. ,,.,. •,•,• •, •'• ,,,:.,.,•,• •'.•J.•,• • • ,:,··
lL .--
----'
I
Fereastră
rotundă
Frecvenţă înaltă
Membrană
Rampă timpanică bazilară
Celule păroase
Helicotre mă
Stereocili
Figura 27-4. Reprezentare schematică a cohleei desfăşurate. Săge/ile reprezintă mişcările iniţiale ale lichidului la vibraţia scăriţei.
Organizarea topografică a celulelor păroase. Sunetele de înaltă f r ecvenţă stimulează celulele păroase din apropierea scăriţei. Sunete de
f r ecvenţă joasă stimulează celulele păroase din apropierea vârfului cohleei sau a helicotremei. (Din Lawrence PF. Essentia/s of Surgica/
Special/ies. Ediţia a 3-a. Philadelphia, PA: Lippincott Williams & Wilkins; 2007.)
Nervul facial inervează muşchii mimicii. În cazul în
care există o disfuncţie a acestui nerv, apare paralizia
acestor muşchi. În funcţie de localizarea leziunii la nivelul
nervului pot fi prezente şi alte manifestări clinice, precum
pierderea secreţiei lacrimale, contracţia muşchiului scăriţei
(necesar pentru refelexul stapedian), pierderea secreţiei
nazale şi/sau submandibulare, pierderea gustului la nivelul
regiunii anterioare a limbii şi pierderea senzorială la nivelul
planşeului bucal (Figura 27-5).
Dacă lezarea nervului facial este severă, necesitând
regenerare importantă, este puţin probabil ca anatomia
normală să fie reconstituită, deoarece nu toate conexiunile
nervoase se regenera. Reinervările aberante vor duce la
contracţii involuntare ale muşchilor mimicii (sinkinezie).
Examen fizic
Examinarea urechii începe cu observarea pavilionului
auricular în ceea ce priveşte forma şi orice aspect patologic
de la nivelul tegumentului şi al regiunilor învecinate.
Conductul auditiv extern este examinat cu ajutorul otoscopului
cu cel mai mare specul auricular care poate fi utilizat.
Pentru o examinare facilă a conductului auditiv extern se
tracţionează pavilionul auricular spre superior şi posterior.
Examinarea conductului auditiv extern va evalua prezenţa
obstrucţiilor, a otoreei sau a unor patologii tegumentare.
Membrana timpanică este în mod obişnuit translucidă,
astfel că evaluarea acesteia trebuie făcută ţinând cont de
orice pierdere a transparenţei (Figura 27-6). Frecvent, prin
această transparenţă se pot vizualiza porţiuni ale lanţului
osicular (ciocan, nicovală şi scăriţă). Examinarea membranei
timpanice va evalua grosimea acesteia, prezenţa
opacităţilor, a inflamaţiei sau prezenţa depozitelor anormale
(ex. depozite de calciu). Perforaţiile membranei timpanice
> 1 mm sunt, în general, uşor de vizualizat, dar pot fi
eronat diagnosticate ca retracţii ale timpanului, întâlnite
frecvent la pacienţii cu disfuncţie tubară. De asemenea,
trebuie evaluat dacă există dovezi ale prezenţei lichidului
la nivelul urechii medii, precum pierderea transparenţei,
pierderea triunghiului luminous, existenţa unui nivel
hidroaeric sau a bulelor de aer la nivelul urechii medii.
Otoscopul pneumatic poate fi folosit pentru evaluarea
mişcării membranei timpanice la aplicarea de presiune
pozitivă sau negativă asupra acesteia.
În timpul anamnezei şi al examenului clinic, auzul
pacientului poate fi evaluat la modul general, determinând
dacă pacientul aude vocea conversaţională, de regulă la
aproximativ 55 dB, cu frecvenţe între 500-3.000 Hz.
Pe lângă evaluarea standard a nervilor cranieni,
pacienţii cu afectare vestibulară trebuie investigaţi suplimentar
neurologic. Pacientul este evaluat penh·u prezenţa