LAWRENCE_EDITABIL

586 Chirurgie generală şi specialităţi chirurgicale
Fracturi le
Descriere
Cunoaşterea nomenclaturii acceptate permite comunicarea
între medici şi poate influenţa luarea deciziilor. Este esenţială
descrierea fracturi lor într-o manieră precisă şi detaliată.
Fracturile sunt clasificate în funcţie de tip, localizare, grad de
deplasare şi angulaţie. La copii, traumatismele pot afecta placa
de creştere şi sunt descrise confom1 clasificării Salter-Harris.
Suprafaţă articulară
Epifiză proximală
} Metafi,ă pco,imall
Tip
Fracturile pot fi deschise sau închise. O fractură este deschisă
când există o lezare a tegumentului care o înconjoară
sau a mucoasei ce permite fracturii să comunice cu mediul
extern. Deşi majoritatea fracturilor deschise sunt evidente
la inspecţie, altele, precum f r acturi le pelvine, pot comunica
cu rectul sau vaginul şi sunt descoperite numai în cadrul
examenului fizic amănunţit. Prin definiţie, toate f r acturile
deschise sunt contaminate şi necesită tratament de urgenţă
pentru a preveni infecţia. O fractură este închisă atunci când
pielea sau mucoasa supraiacentă este intactă.
De obicei, fracturile sunt rezultatul unui impact unic,
puternic. Cu toate acestea, stresul submaxirnal repetat
poate produce microfracturi, care dacă nu sunt lăsate să
se vindece, vor conduce la o f r actură de stres. Fracturile
de stres sunt frecvent observate la soldaţii din armată sau
la pacienţii cu o condiţie fizică precară, care participă la
şedinţe intense de antrenament atletic. O fractură produsă
de o traumă minimă pe os anormal este denumită f r actură
pe os patologic. Fracturi le pe os patologic apar în osul care
este afectat de boli metabolice osoase ( ex. osteoporoză) sau
în osul modificat de tumorile primare sau metastaze.
Diafi,ă
Epifiză distală
{ 113 pm,imall
{ 1/3 medie
{ 1/3 ""'"
localizare
Când se descrie sediul unei fracturi, se precizează osul afectat,
precum şi poziţia specifică implicată, cum ar fi epifiza
proximală sau distală, metafiza sau diafiza (Figura 28-2). O
fractură în regiunea epifizei sugerează extensia intra-articulară
a fracturii, implicând suprafaţa a1ticulaţiei şi producând
a1troza post-traumatică. Prin convenţie, diafiza unui os lung
este descrisă în treimi: proximală, mijlocie sau distală (Figura
28-2). Localizarea fracturii are impmtanţă pentru vindecare şi
tratament. De obicei, fracturi le osului metafizar sau spongios,
cu un apott sanguin bogat si un tumover osos accelerat, se
vindecă destul de repede. i;1 schimb, osul co1tical, diafizar,
se vindecă mai lent. Prin urmare, fracturi le diafizare necesită
perioade mai lungi de protecţie împotriva stresului prin imobilizare
sau protecţie la 1idicarea greutăţilor.
Traiectul fracturii
Traiectul fracturii sugerează cantitatea de energie cinetică
absorbită de os. O fractură h·ansversală (Figura 28-3A) apare în
umia unui traumatism cu energie redusă, de obicei ca rezultat
al unei lovituri directe asupra unui os lung sau a unei avulsii
ligamentare. O fractură transversală a ulnei apare atunci când
antebraţului i se aplica o lovitură directă. Fracturi le de sh·es şi
pe os patologic au de obicei un traiect transversal. Fracturi le
spiroide sau oblice (vezi Figura 28-38 şi C) rezultă printr-un
traumatism de rotaţie şi torsiune. Aceste fracturi au tendinţa de
a se deplasa şi de a se scwta după reducere şi imobilizare. O
fractură cu peste două fragmente este denumită cominutivă sau
multif r agmentară. Fragmentul din mijloc poate fi triunghiular
Figura 28-2. Regiuni anatomice ale unui os tubular lung.
(Din Lawrence PF. Essentials of Surgical Specialties. Ediţia a
3-a, Philadelphia, PA: Lippincott Williams & Wilkins; 2007.)
B
Figura 28-3. Traiecte frecvente de f r actură. A. Fractură transversală.
B. Fractură spiroidă. C. Fractură oblică. (Din Lawrence
PF. Essentials of Surgical Specialties. Ediţia a 3-a, Philadelphia,
PA: Lippincott Williams & Wilkins; 2007.)
C