LAWRENCE_EDITABIL

580 Chirurgie generală şi specialităţi chirurgicale
este xciz _
ia tumorală şi Jjmfadenectornia lanţurilor ganglionare
m pbcate, rnmată de radioterapie. în limita posibilităţii,
se wmareşte conservarea netvului facial în utma rezectiei în
cazul semnelor de paralizie facială preoperatorie sau de i;1vaie
tumorală a ne1VU/ui facial se impune sac1ificarea acestuia în
vederea rezecţiei tumorale în limite de siguranţă oncologică.
în această situae, în prezent, există numeroase procedee
chirurgicale reconstructive de reabilitare a paraliziei faciale.
Adenita cervicală
Majoritatea fom1aţiunilor inflamatorii la nivel cervical sunt
adenopatii de cauză inflamatorie, în special în cazul copiilor.
Aproximativ toţi oamenii dezvoltă limfadenită la un moment
dat, în special în copilărie; patologia determinantă poate fi
de origine bacteriană, virală sau granulomatoasă. La copii,
infecţiile acute de tract respirator superior de cauză virală
sunt asociate cu adenopatii sensibile la palpare.
Frecvent, infecţiile streptococice sau stafilococice sunt
responsabile pentrn apariţia adenopatiilor şi necesită tratament
antibiotic ţintit. Sursa infecţiei primare este, de cele
mai multe ori, ţesutul adenotonsilar al inelului Waldayer; cu
toate acestea, adenita bacteriană poate apărea fără o sursă
obiectivabilă. Lanţurile ganglionare cervicale posterioare
pot fi tumefiate în contextul leziunilor scalpului, precum
cele asociate pediculozei sau altor infecţii cutanate. Tratamentul
constă în antibioterapie orală adecvată, cu remiterea
adenopatiilor în câteva zile sau săptămâni.
Ocazional, adenita poate deveni supurativă, mai ales la
sugari şi copii. La copii, tratamentul antibiotic administrat
intravenos are deseori viză cw-ativă. Dacă supuraţia se
superficializează sau nu prezintă ameliorare în decursul a
24--48 de ore sub antibioterapie, se impune incizia şi drenajul
colecţiei. În mod excepţional, adenita poate implica grupul
ganglionar jugular profund, caz în care pacientul se prezintă
cu febră şi leucocitoză, eritem difuz şi edem laterocervical
indurat, fară fluctuenţă la palpare datorită localizării profunde
a colecţiei. La pacienţii adulţi, infecţiile profunde ale gâtului
sunt, de regulă, consecinţa unei patologii dentare. Imagistica
CT este fidelă în delimitarea abcesului ce1vical profund, însă
la pacientul pediat1ic, poate fi înşelatoare, cu inte1pretarea
flegmonului ca abces. Întrucât ganglionii limfatici şi abcesele
asociate sunt localizate în teaca carotidiană, indicaţia este de
incizie cervicală lateral efectuată cu prudenţă şi drenaj. Dacă
abcesul profund nu este drenat corespunzător, colecţia poate
fuza de-a lungul planurilor tisulare până la nivel mediastinal,
eveniment cu morbiditate şi mortalitate crescute.
Adenita cervicală granulomatoasă
Boala ghearelor de pisică se prezintă sub fonna adenitei
granulomatoase de etiologie bacteriană şi este cauzată de
zgârietura de feline sau canide. De obicei, lanţul ganglionar
ipsilateral zgârieturii devine tumefiat şi sensibil la palpare.
Manifestările sistemice iniţiale includ subfebră, stare generală
alterată şi mialgii. Adenopatia se poate remite spontan în
decursul a câteva zile, iar tratamentul este suportiv. Administrarea
de antibiotice cu spectru activ pe Gram-negativi
poate scmta evoluţia bolii. Dacă apare supuraţia cervicală,
puncţia-evacuatorie respectiv, mai rar, excizia nodulilor
afectaţi reprezintă tratamentul indicat.
Mycobacteriile produc adenite granulomatoase, de regulă
fără simptome sistemice asociate. Majmitatea infecţiilor
cervicale micobacteriene sunt provocate de Mycobacterium
tuberculosis. Cazurile în care sunt implicate bacterii atipice,
precum Jvlycobacteriwn avium-intrace l lulare, apar mai frecvent
la copii, categorie de vârstă la care acestea sunt mai frecvente
decât adenitele cervicale tuberculoase. Pacienţii afectaţi pot
prezenta un rezultat slab pozitiv al testului la tuberculină.
Aceştia se prezintă f r ecvent cu o formaune tumorală cervicală
nedureroasă, fluctuentă, de obicei în regiunea parotidiană sau
submandibulară. Tegumentul supraiacent capătă o culoare
violacee, iar dacă este neglijată therapeutic, fonnaţiunea va
evolua către fistulizare tegumentară şi evacuare spontană.
Tratamentul optim al infecţiilor cu aceste microorganisme
extrem de rezistente constă în excizia grupelor ganglionare
implicate. Antibioterapia este reze1vată recurenţelor sau cazurilor
care pot fi rezecate doar pa11ial, pentru prevenţia unei
fistule cronice. Adenita cetvicală tuberculoasă (denumită istmic
şi scrofuloasă) este tratată optim cu ajutorul antibioterapiei.
Inte1venţia chirurgicală este adjuvantă pentru prelevarea de
material histologic, în cazurile în care nu s poate obţine
material de cultură prin puncţie cu ac subţire. In mod cu1ios,
majoritatea pacienţilor nu asociază şi leziuni pulmonare
tuberculoase concomitent.
Chisturi cervicale benigne
Chisturile de traci tireoglos apar ca fonnaţiuni moi, nedureroase,
persistente la nivel ce1vical median (Figura 27-20). Examenul
clinic demonstrează mobilitatea chistului prin ascensionarea
acestuia în momentul deglutiţiei sau protrnziei limbii; această
mişcare apare deoarece chistul sau tractul tireoglos sunt conectate
la osul hioid. Glanda tiroidă se dezvoltă embriologic
la niveul tuberculului impar situat la baza limbii şi are ulterior
un traiect descendent prin etajul cervical până ajunge în poziţia
sa finală, creând astfel un duct tisular tireoglos. Chisttuile de
tract tireoglos apar din cauza eşecului de obliterare a acestui
tract. De obicei, se indică excizia acestor chisturi, deoarece
pot creşte în dimensiuni, se pot suprainfecta sau pot degenera
mali gn . Înaintea exciziei chistului, poziţia şi funcţionarea In
parametri fiziologici a glandei tiroide trebuie documentată. 1n
situaţii excepţionale, chistt1l de canal tireoglos poate conţine
întregul ţesut fimcţional tiroidian.
Anomaliile de fantă branhială apar ca o consecinţă a eşecului
de obliterare în viaţa emb1iologică a sinusului branhial His. Aceste
malfonnai pot implica 01icare dintre cele 4 arcwi branhiale
ce1vicale, dar mai frecvent, este implicat arcul 2. Prezentarea
tipică este a unei fo1mauni ce1vicale chistice persistente,
Chisturi de canal
tireoglos
,i.r---Foramen cecum
"'-H4---Chist tireoglos
Cartilaj tiroid
Figura 27-20. Localizarea chisturilor de canal tircoglos. (Din
Lawrence PF. Essentials of Surgical Special/ies. Ediţia a 3-a.
Philadelphia, PA: Lippincott Williams & Wilkins; 2007.)