LAWRENCE_EDITABIL

Chirurgia endocrină
Arundhati Ghosh, Hadley E. Ritter, Benjamin C. James şi Abbey L. Fingeret
GLANDA TIROIDĂ
ANATOMIE
Glanda tiroidă este o glandă cu formă de fluture, situată în
partea inferioară a gâtului, la nivelul celui de-al doilea inel
traheal. Glanda tiroidă are doi lobi, drept şi stâng, conectaţi
printr-o bandă îngustă de ţesut, numită istm (Figura 19-1 ).
Muşchii stemohioid şi sternotiroid sunt aşezaţi anterior de
glanda tiroidă. Traheea, laringele şi esofagul se situează
profund faţă de glanda tiroidă, iar lateral de aceasta se află
arterele carotide.
Glanda tiroidă a unui adult cântăreşte în jur de I 0-20 g
şi este unul dintre cele mai vascularizate organe din corpul
uman. Artera tiroidiană superioară, ramură a carotidei externe,
şi artera tiroidiană inferioară, ramură a trunchiului
tirocervical, cu originea in ariera subclavie, asigură vascularizaţia
de tip arterial de la acest nivel. Drenajul venos
este reprezentat de venele tiroidiene superioare, mijlocii şi
inferioare. Nervii laringei recurenţi care inervează senzitiv
şi motor laringele au traiect ascendent posterior de lobii
tiroidieni alături de arterele tiroidiene inferioare. Glandele
paratiroide, de obicei în număr de 4, se situează pe faţa
posterioară a glandei tiroide.
Din punct de vedere embriologic, glanda tiroidă are origine
endodermală. Aceasta apare în ziua 24 după concepţie sub
Figura 19-1. Glanda tiroidă.
292
forma unui dive1iicul al planşeului faringelui primitiv (endodenn)
care se dezvoltă caudal, la nivelul gatului. Legătura
cu faringele, canalul tireoglos, situat ventral de osul hioid şi
cartilajul tiroid al embrionului, în ziua 50 de gestatie se obliterează,
rămânând un traiect fibros ce uneşte depresiunea de
la baza limbii denumită „foramen cecum" trece pe la mijlocul
osului hioid şi se continuă(50%din adulti) cu o prelungire
a ţesutului tiroidian desprinsă de pe marginea superioară a
istmului situată pe cariilajul tiroid, piramida lui Lalouette.
FIZIOLOGIE
Glanda tiroidă deţine două grupuri impo1iante de celule
producătoare de ho1moni. Celulele foliculare produc, depozitează
şi eliberează tiroxină (T4) şi triiodotironină (T3),
reglatori importanţi ai metabolismului bazal. Celulele C
parafoliculare sintetizează calcitonina, un hormon cu rol
în menţinerea homeostaziei calciului.
Celulele foliculare captează iodul din circulaţie, concentratia
iodului intratiroidian fiind de 30 de ori mai mare decât
ce din circulaţie. Iodul absorbit la nivelul tubului digestiv
sub forma ionică (r-) este oxidat la r + sau iod molecular (1 ° ),
sub acţiunea peroxidazelor de la nivelul membranei polului
bazal al tireocitelor. Tiroglobulina este o glicoproteină cu
greutate moleculară mare, sintetizată de celulele foliculare
tiroidiene şi secretată în spaţiul extracelular de stocare,
numit folicul tiroidian. Iodul de forma I 0 şi i + este fixat
pe fragmentele de tirozină din structura tiroglobulinei cu
fom1area de monoiodotirozină şi diiodotirozină. Cuplarea
moleculelor de monoiodtirozinei şi diiodtirozina duce la
formarea triiodotironinei T3, tetraiodotironinei T4. Tiroglobulina
iodată reprezintă fonna de depozit a hom1onilor
tiroidieni de la nivelul foliculilor tiroidieni (Figura J 9-2).
Când hormonul de stimulare tiroidiană (TSH) stimulează
glanda tiroidă, tiroglobulina este transportată înapoi în celulele
foliculare prin procesul de endocitoză. La acest nivel, prin
hidrolizarea tiroglobulinei sunt eliberaţi în circulaţie T3 şi
T4 formele active ale hormonilor tiroidieni. Aproximativ
80% din hormonii tiroidieni circulanţi sunt reprezentaţi de
T4, dar T3 generat prin conversia periferică a T4, este cea
mai activă fom1ă. Tiroglobulina nu este eliberată în circulaţie
decât în condiţii patologice.
TSH, principalul reglator al funcţiei tiroidiene, este
secretat la nivelul hipofizei anterioare. TSH stimulează
celulele foliculare să crească sinteza de tireoglobulină şi
transportul iodului molecular şi stimulează glanda tiroidă
să elibereze T3 şi T4. Hormonul de stimulare al celulelor