LAWRENCE_EDITABIL

Capitolul 22 Oncologie chirurgicală: boli maligne ale pielii şi ţesuturilor moi 371
Figura 22-2. Carcinom bazocelular voluminos, neglijat, al umărului
drept, la o femeie în vârstă. Tumora cuprinde o suprafaţă mare de
piele, iar în profunzime invadează muşchiul deltoid şi muşchiul trapez.
Cancerul de piele apare mai frecvent la subiecţii cu piele
deschisă la culoare, la cei sensibili la radiaţia solară şi pe
zonele corpului mai expuse la soare. Incidenţa cancerului
de piele creşte pe măsură ce nivelul radiaţiei solare este mai
ridicat, aşa cum este cazul altitudinilor mari şi al zonelor
geografice aflate la o latitudine mai mică. În plus, acele
persoane care prezintă o expunere crescută la radiaţia
solară de cauză profesională (ex. agricultori, pescari) sau
recreaţională (ex. băi de soare la plajă) au o incidenţă mai
ridicată a cancerului de piele.
Radiaţia UV este o formă de radiaţie electromagnetică,
cu o lungime de undă cuprinsă între 290-400 nm. Radiaţia
solară conţine două tipuri principale de radiaţie UV, UVA şi
UVB, ambele contribuind la apariţia pistruilor, a ridurilor şi
la dezvoltarea cancerelor de piele. Radiaţia UVB (290-320
nm) posedă mai multă energie decât radiaţia UVA şi produce
majoritatea efectelor nedorite asupra pielii. Radiaţia UVA
(320-400 11111) este utilizată în saloanele de bronzat şi este
mai puţin nocivă comparativ cu UVB; cu toate acestea,
radiaţia UVA penetrează mai profund în piele. Efectul
cumulativ al expunerii la radiaţia solară produce leziuni
cutanate ireversibile, iar expunerea exagerată la radiaţia
UV poate produce cancer de piele ca unnare a leziunilor
directe sau indirecte ale ADN-ului cu apariţia de mutaţii
punctifonne la nivelul genei de supresie tumorală p53.
Cancerele de piele sunt frecvent asociate cu alte leziuni
cutanate induse de expunerea la radiaţia solară, cum ar fi
ridurile, teleangiectaziile (vase sanguine dilatate), keratoza
actinică (leziuni eritematoase, c cruste şi suprafaţa aspră) şi
elastoza solară (papule galbene). lnhucât expunerea la radiaţia
solară este un comportament care poate fi influenţat, există
posibilitatea profilaxiei primare a cancerului de piele prin
informarea pacienţilor cu privire la riscurile reprezentate de
expunerea la radiaţia solară sau de frecventarea saloanelor
de bronzat, precum şi la conh·ibuţia acestora la incidenţele
în creştere ale cancerelor de piele.
Carcinomul bazocelular (CBC) şi carcinomul cu celule
scuamoase (CCS) reprezintă circa 70%, respectiv 25% din
totalul cancerelor de piele non-melanice. Incidenţa tumorilor
maligne cutanate non-melanice creşte odată cu vârsta, majoritatea
pacienţilor având vârsta peste 65 de ani la momentul
diagnosticului, probabil din cauza expunerii cumulative la
Figura 22-3. Carcinom cu celule scuamoase dezvoltat în axilă,
pe locul unei hidrosadenite supurate cu evoluţie trenantă.
radiaţia UV de-a lungul vieţii. Există o afectare predominantă
a sexului masculin (în raport de 3: I faţă de sexul feminin),
explicabilă în parte prin proporţia mai ridicată de meserii
practicate în aer liber de către bărbati. Din fericire, rata de
vindecare a tumorilor maligne cutanate non-melanice este
ridicată, cu condiţia biopsierii şi a diagnosticării precoce.
Dacă diagnosticul este stabilit cu întârziere, sunt necesare
rezecţii mai extinse, urmate de reconstrucţii complexe, cu
sechele cosmetice şi funcţionale semnificative (Figurile
22-1 şi 22-2). Mai mult, în timp ce CBC metastazează rar,
CCS mari, slab diferenţiate, pot să se răspândească local,
regional şi la distanţă. CCS metastazează cel mai frecvent
în ganglionii limfatici regonali şi mai puţin frecvent la distanţă,
în plămâni şi ficat. In ciuda eforturilor de diagnostic
precoce, aproximativ 2.000 persoane decedează anual din
cauza carcinoamelor cutanate de tip non-melanic.
Expunerea prelungită la unele substanţe chimice este, de
asemenea, implicată în dezvoltarea cancerului de piele. Sir
Percivall Pott, un chirurg englez, a demonsh·at relaa dintre
expunerea la funingine şi apa1iţia carcinomului pielii scrotului
la coşati. Alte exemple de substanţe chinuce carcinogene
sunt: arsenicul, uleiul de parafină, creozotul, bitumul, păcura,
Figura 22-4. Carcinom cu celule scuamoase dezvoltat pe un
condilom acuminat gigant al regiunii ano-genitale (tumora
Buschke-Lowenstein).