LAWRENCE_EDITABIL

Capitolul 28 Chirurgie ortopedică: bolile sistemului musculoscheletal 619
Figura 28-45. Artroză afectând articulaţia genunchiului. A. Radiografia antero-posterioară arată pensarea spaţiului articular, scleroză
subcondrală şi un răspuns hipe1trofic osteofitic al osului la marginea aiticulaţiei. B. Osteofitele (vizibile mai bine pe radiografia laterală)
scad mobilitatea mticulară şi cresc suprafaţa mticulară, într-o încercare a organismului de a scădea stresul excesiv asupra suprafeţei mticulare.
C. În final, genunchiul necesită artroplastie totală. (Din Lawrence PF. Essentials of Surgica/ Specia/ties. Ediţia a 3-a, Philadelphia,
PA: Lippincott Williams & Wilkins; 2007.)
osoase se îngroaşă şi se formează chiste osoase. La periferia
articulaţiei cresc excrescenţe osoase ca nişte pinteni, acoperite
de cartilaj hialin (osteofite). Osteofitele reprezintă o
încercare a organismului de a descreşte stresul în a1ticulaţie
prin creşterea suprafeţei articulare şi scăderea mobilităţii.
Radiologic, elementele patognomonice ale osteoartrozei
sunt următoarele (Figura 28-45):
1. Pensarea localizată a spaţiului articular
2. Scleroza osului subcondral
3. Osteofite
4. Chiste în osul subcondral
Simptomele unei boli degenerative articulare încep gradual
cu o durere articulară produsă de activitate şi ameliorată de
repaus. Anamnestic, pacientul poate declara istoric de tumefacţie
articulară, redoare articulară şi o pierdere progresivă
a mobilităţii articulare. Deoarece cartilajul a1iicular nu are
inervaţie, se presupune că durerea din a1iroză are originea în
structurile perimticulare. Durerea şi crepitaţiile (senzaţie de
măcinare) apar odată cu mişcarea, iar semnele şi simptomele
se corelează frecvent cu gradul de extensie a modificărilor
radiologice. Trebuie subliniat că artroza este în general o
boală localizată. Afectarea articulară multiplă sugerează o
boală sistemică (a1trită inflamatorie).
În timp ce a,ticulaţiile solicitate de greutatea corporală
(ex. şold sau genunchi) sunt cel mai frecvent afectate, boala
degenerativă mticulară poate, de asemenea, să apară la nivelul
mticulaţiei metatarso-falangiene a mâinii sau a halucelui. Dacă
apare la mână, uzual afectează atticulaţia trapezo-metacarpiană
a policelui, iar durerea apare în baza policelui, ca o ciupitură.
Tratament
Tratamentul conservator
Scopul tratamentului conservator al artrozei este să amelioreze
durerea şi să menţină funcţia şi fo11a musculaturii
peria1iiculare. Reducerea încărcării articulare prin modificarea
activităţii, scăderea în greutate, sau utilizarea mijloacelor de
asistare a mersului (ex. un baston) pot duce la o ameliorare
a simptomatologiei. Fizioterapia atenuează durerea prin
folosirea căldurii locale, în timp ce se încearcă menţinerea
mobilităţii mticulare şi a forţei musculare prin exerciţiu.
Medicaţia pentru artroză poate include antiinflamatorii
nesteroidiene, analgezice uzuale, suplimente alimentare
sau injectare intraa1iiculară de corticosteroizi sau agenţi
lubrefianţi. Antiinflamatoarele nesteroidiene care interferă cu
mediatorii inflamaţiei ce produc durere (ex. prostaglandine,
limfokine, kinine) pot reduce durerea şi tumefacţia. Aceste
medicamente pot avea efecte adverse precum erupţie, ulcer
peptic şi tinitus. Analgezicele uzuale ( ex. acetaminofen) s-au
dovedit eficiente în managementul durerii musculoscheletale;
totuşi, folosirea cronică de narcotice trebuie evitată.
Injectarea intraarticulară de c01ticosteroizi produce o scădere
dramatică a simptomatologiei inflamatorii acute. Cu toate
acestea, folosirea repetată de corticosteriozi poate accelera
deteriorarea a1iiculară prin efecte nocive pe metabolismul
cmtilajului. Injectarea intraa1ticulară de agenţi lubrefianţi
(ex. acid hialuronic) poate ameliora pe termen scmt simptomatologia
inflamatorie. Se găsesc numeroase suplimente
alimentare (ex. glucozamină şi condroitin sulfat), ale căror
beneficii în managementul bolii degenerative articulare a fost
pretins, dar nu a fost încă dovedit prin studii ştiinţifice. Rolul
plasmei îmbogăţite în trombocite nu este clar încă în prezent.
Tratamentul chirurgical
Selectarea procedurii chirurgicale depinde de stadiul, localizarea
şi dizabilitatea produsă de artroză. Sunt patru categorii
de procedee osoase: osteotomii pentru realinierea articulaţiei,
artroplastii pa11iale, a,troplastii totale şi fuziunea articulară
(sau a,trodeza). O osteotomie realiniază extremităţile, corectează
dif01mităţile şi redistribuie greutatea corpului din zona