LAWRENCE_EDITABIL

444 Chirurgie generală şi specialităţi chirurgicale
Regiunea procesului
coronoid
Regiunea·
alveolară ) \ ______ .,/
Regiunea \
simfizei mentoniere
A
'
·-----,1r--
I
I
I
,
,,.,
Regiunea procesului
condilian
//
.,_ ,,
/ ,l
7 i
'
; ' .
'
";" ,
' , ' ' '
------
______ 1 Ramul
mandibular
\ Regiunea
\ ,,,f unghiului
---··
\
\ . ....-:
Regiunea
corpului
B
I\
I \
----------- \
, \ 20%
I
3%
,,, \
----- \ .-.-,,:;
I
14% \
I
I 21%
Linia mediană - sub 1 o/o
Figura 24-19. A. Anatomia regiunilor mandibulare. B. Frecvenţa fracturilor în funcţie de regiunea anatomică mandibulară. (Din
Lawrence PF. Essentials of Surgical Special/ies. Ediţia a 3-a, Philadelphia, PA: Lippincott Williams & Wilkins; 2007.)
\
de vectorul de tracţiune, este posibilă prezicerea cu exactitate
a direcţiei de deplasare şi estimarea punctului de stabilitate
finală al fracturii. Dacă tracţiunea musculară nonnală tinde
să reducă fractura, atunci aceasta are prognostic favorabil.
Dacă, însă, tracţiunea musculară are tendinţa să deplaseze
f r agmentele osoase, fractura are prognostic nefavorabil.
Această diferenţă poate fi utilă pentru a detennina dacă o
reducere închisă a fracturii este potrivită sau este necesară
o reducere deschisă.
Tratament
Metodele de tratament includ reducerea închisă (fixare maxilo-mandibulară),
reducerea deschisă cu fixare internă şi
fixarea externă (utilizată în principal în cazul plăgilor infectate
sau în cazul pierderii semnificative de segmente osoase). O
f r actură cu minimă deplasare poate fi tratată prin reducere
închisă (conectarea dinţilor cu sânne metalice în poziţie de
ocluzie normală). Pentru acest tip de tratament, este necesară
o dentiţie bună, cu ocluzie solidă şi stabilă. Această metodă
implică poziţionarea de atele maxilare şi mandibulare care
sunt fixate împreună p1in lipire sau ligatu1i de sârmă interdentare.
Este necesară o imobilizare de 4-6 săptămâni în
cazul adulţilor şi 2-4 săptămâni în cazul copiilor. Reducerea
deschisă cu vizualizarea directă a focarului de fractură şi
fixarea cu sânnă sau plăcuţe este frecvent necesară. Această
metodă oferă o mai bună stabilitate a fracturii. În plus, fixarea
internă previne deplasarea secundară a fragmentelor, ceea ce
oferă o ocluzie mai bună. Reducerea deschisă este realizată
fie prin abord extraoral (printr-o incizie la nivelul gâtului),
fie intraoral. Fixarea interdentară este aproape întotdeauna
utilizată cu metode de fixare internă care să ajute la alinierea
f r acturii. Conceptul constă în alinierea segmentului osos
fracturat cu os stabil, fără fractură. Aceasta permite crearea
unei platforme stabile penh1.1 fixarea segmentelor f r acturate.
Reducerea deschisă a fracturii şi osteosinteza chirnrgicală au
o incidenţă mai mare de dezvoltare a infecţiilor (4-5%) faţă
de tehnica închisă. Cu toate acestea, pennite o mobilizare
precoce a mandibulei, cu reducerea morbidităţii cauzată de
imobilizarea care implică şi blocarea muşchilor masticatori.
Fixarea osoasă cu fixator extern poate fi utilizată în fracturi