LAWRENCE_EDITABIL

660 Chirurgie generală şi specialităţi chirurgicale
Venă dorsală profundă
Fascia
lui Buck -'·'
;
Corp cavernos
Figura 29-23. Anatomia penisului. (Din Lawrence PF. Essenlials o/Surgical Special/ies. Editia a 3-a. Philadelphia PA: Lippincott
Williams & Wilkins; 2007.)
leziunilor uretrale sau ale corpilor penisului. Traumatismele
superficiale, prin tăiere, se pot sutura în cazul în care plaga
este curată. Leziunile uretrei anterioare pot fi rezolvate
imediat sau prin montarea unui cateter suprapubian şi
intervenţie chirurgicală ulterioară. Intervenţiile chirurgicale
în cazul amputaţiilor complete pot fi efectuate prin tehnici
microchirurgicale, doar în cazurile în care penisul a fost
conservat corect în soluţie salină rece. În cazul în care
această intervenţie nu este posibilă, se va efectua amputaţia
parţială a penisului. Leziunile care interesează şi testiculul
necesită explorare chirurgicală.
Avulsia tegumentului penian poate fi cauzată de îmbrăcămintea
pacientului, prin blocarea acestuia în elementele
de vestimentaţie sau în maşinăriile industriale. În cele mai
multe cazuri, avulsia tegumentului şi a ţesutului areolar superficial
are loc până la fascia lui Buck, în timp ce ţesuturile
profunde rămân intacte. Când rămâne suficient tegument,
leziunea poate fi tratată prin sutură primară. În schimb, avulsia
peniană circumferenţială determină întreruperea completă
a drenajului limfatic şi limfedem cronic al tegumentului
localizat distal de leziune. Rezultate cosmetice superioare
sunt obţinute dacă tegumentul distal de leziune este excizat
în totalitate până la şanţul coronar şi înlocuit cu grefă de
piele liberă despicată.
Arsurile peniene pot fi de tip tennic, chimic sau electric
şi se tratează similar cu arsurile localizate în alte regiuni
anatomice. Deoarece prezervarea peniană este obiectivul
principal, debridarea extensivă se realizează cu precauţie.
Un detaliu impmtant de menţionat este evitarea cateterizării
w·etrale prelungite, deoarece aceasta poate cauza leziuni
ischemice la nivelul uretrei. Când drenajul vezicii urinare
este necesar pentru o perioadă mai lungă de 72 ore, se
recomandă montarea unui cateter suprapubian.
Fractura peniană presupune ruptura tunicii albuginee
a corpului cavernos şi apare, de obicei, în timpul actului
sexual. Pacientul raportează o senzaţie de fisurare sau un
sunet, asociate unei mişcări greşite, unnate de durere, de
tumefacţie şi apariţia imediată a edemului local. Tratamentul
imediat al f r acturii peniene constă în explorare chirurgicală
cu evacuarea hematomului şi sutura tunicii albuginee.
Patologia malignă
Leziunile premaligne
Leziunile peniene considerate premaligne sunt următoarele:
leukoplakia, boala Bowen, eritroplazia Queyrat şi condiloamele
acuminate gigante (Tabelul 29-3). Din punct de
vedere macroscopic, leukoplakia apare ca o placă albă, iar
microscopic este caracterizată prin acantoză, hiperkeratoză şi
parakeratoză. Tratamentul este reprezentat de excizia locală.
Boala Bowen se prezintă ca o placă eritematoasă, solitară,
localizată la nivelul corpului penian. Aproximativ 25% dintre
pacienţii cu boală Bowen prezintă o boală malignă viscerală
concomitentă. Eritroplazia Queyrat se caracterizează prin
apariţia unor zone eritematoase, catifelate, în relief, bine
delimitate, localizate la nivelul glandului penian sau şanţului
coronal. Atât boala Bowen, cât şi eritroplazia Queyrat sunt
similare din punct de vedere microscopic cu carcinomul in
situ şi pot fi tratate prin fulguraţii cu laser Nd:YAG, excizie
locală sau aplicaţii topice de 5-fluorouracil. Condiloamele
acuminate gigante (tumora Buschke-Lowenstein, carcinom
verucos) sunt leziuni exofitice, de dimensiuni crescute, de
cele mai multe ori imposibil de diferenţiat macroscopic de
carcinomul scuamos. Din punct de vedere histologic, aceste
leziuni sunt similare cu condiloamele acuminate, exceptând
faptul că tumora se extinde şi la nivelul ţesuturilor subiacente.
Excizia locală este tratamentul recomandat, uneori fiind
necesară penectomia totală sau parţială. Balanita xerotică
obliterantă (BXO), denumită şi lichen scleros şi atrofie, a
fost mult timp clasificată ca leziune „premalignă", însă, în
general, are un comportament benign. BXO se caracterizează
prin apariţia unor leziuni albe, atrofice, edematoase,
localizate la nivelul glandului penian sau al prepuţului. Din
punct de vedere histologic, demml este format din colagen
amorf abundent, iar în dermul reticular subiacent se regăseşte
un infiltrat limfocitar bogat. BXO este frecvent asociată cu
stricturi de uretră, care pot avea o evoluţie progresivă cu
implicarea în totalitate a uretrei anterioare. Tratamentul
BXO constă în administrarea topică de steroizi si dacă
se asociază cu strictura de uretră, meatotomie exdnă sau
uretroplastie.