LAWRENCE_EDITABIL

428 Chirurgie generală şi specialităţi chirurgicale
Folicul pilos
1/
-·-
Papile
dermice
Glandă
sudoripară
-
- . .
...
,
-} Interfaţă
\ Dermul
( reticular
Plex
subdermic
Ţesut
subcutanat
Figura 24-1. Secţiune prin structura tegumentului. (Din Lawrence PF. Essentia/s ofSurgica/ Special/ies. Ediţia a 3-a, Philadelphia,
PA: Lippincott Williams & Wilkins; 2007.)
în profunzime, iar cele neresorbabile sunt utilizate pentru
închidere la suprafaţă, deoarece sunt mai puţin reactive
(Figura 24-3).
Vindecarea secundară are loc la plăgile care sunt lăsate
deschise, fără intervenţie chirurgicală. Acest tip de vindecare
se caracterizează printr-o fază inflamatorie prelungită
care persistă până când plaga este 'acoperită cu epiteliu.
Plăgile tratate în acest mod se vindecă în cele din unnă,
cu excepţia cazului în care sunt prezenţi factori precum
infecţia sau corpii străini. Epitelizarea începe din marginile
plăgii şi progresează concentric cu aproximativ I mm/zi.
700
I 600
1! 500
.g_
g 400
"'
l t 300
- 200
C:
100
7 21 35 49 63 77
Zile de la traumatism
Figura 24-2. Evoluţia rezistenţei Ia tracţiune în timp (zile).
(Din Lawrence PF. Essenlia/s of Surgical Special/ies. Ediţia a
3-a, Philadelphia, PA: Lippincott Williams & Wilkins; 2007.)
Contracţia plăgii reduce foarte mult dimensiunea acesteia;
cu toate acestea, aspectul final nu se apropie niciodată de
cel al unei plăgi închise prin sutură primară. Vindecarea
secundară este indicată în cazul plăgilor infectate sau masiv
contaminate datorită faptului că abcesul sau infecţia unei
plăi apar rar într-o rană deschisă.
Inchiderea primară întârziată sau vindecarea prin intenţie
terţiară implică repararea ulterioară a unei plăgi care a fost
iniţial lăsată deschisă sau nu a fost reparată. Această metodă
este indicată în cazul plăgilor cu un conţinut bacte1ian ridicat
(> I o s bacterii/g ţesut) ( ex. muşcătură umană), a plăgilor la
care a trecut un interval de timp îndelungat de la traumatismul
initial sau în cazul existentei unei zone masive de strivire
cu 'devitalizarea semnificaiivă a ţesuturilor. Închiderea cu
succes depinde de gradul de curăţare al plăgii, de pregătirea
marginilor plăgii şi de absenţa unei colonizări bacteriene
semnificative(<! o s bacterii/g ţesut).
Vindecarea anormală poate lua forma cicatricilor hipertrofice
sau cheloide. Cicatricile hipertrofice sunt elevate,
late şi eritematoase. Pot fi pruriginoase, ţesutul rămânând în
interiorul marginilor cicatricei (Figura 24-4A). Cicatricile
cheloide au o creştere ano1111ală a ţesutului care, de obicei,
depăşeşte marginile plăgii şi se extinde în afara limitelor
cicatricei (Figura 24-4B). Acestea sunt mai f r ecvente în
rândul populaţiei afro-americane şi asiatice. Diferenţierea
între cele două cicatrici este importantă deoarece trntamentul
lor este diferit. O cicatrice hipe1trofică se ameliorează adesea
cu timpul sau poate fi îmbunătăţită prin revizuire chirurgicală.
Un cheloid poate fi agravat prin reintervenţie chirurgicală
şi se tratează cu steroizi intralezional, presiune externă,
radioterapie sau o combinaţie a acestora (vezi Capitolul 7).