LAWRENCE_EDITABIL

Capitolul 15 Colon, rect şi anus 221
bolii metastatice la pacienţii diagnosticaţi cu cancer de
colon şi rect, evaluarea gravităţii colitelor, determinarea
nivelului obstrucţiei intestinale şi diferenţierea unei obstrucţii
intestinale complete de una parţială. Explorarea CT
a abdomenului şi pelvisului este adesea efectuată utilizând
substanţe de contrast administrate intravenos (IV) sau
oral. Administrarea intrarectală a substanţei de contrast se
realizează ocazional, pentru opacifierea lumenului rectal
şi al colonului distal. Tomografia cu emisie de pozitroni
are cea mai bună indicaţie pentru depistarea cancerului
recurent şi metastatic.
Evaluarea mai detaliată a rectului şi a canalului anal
poate fi efectuată prin rezonanţă magnetică nucleară
(IRM) sau prin ecografie endorectală. Aceste explorări
sunt folositoare pentru evaluarea fistulelor şi abceselor
complexe perirectale sau perianale care pot interesa integritatea
sfincteriană. Atunci când sunt folosite pentru
stadializarea unei tumori, aceste două explorări pot evalua
profunzimea invaziei tumorale şi pot oferi informaţii despre
dimensiunile şi modificările ganglionilor perirectali. IRM
este de asemenea folositoare pentru stabilirea rezecabilităţii
tumorilor rectale.
Figura 15-6. A. Scintigrafie cu Technetium care arată hiperactivitate
în cadranul inferior stâng (săgeată). B. Arteriografie mezenterică
inferioară la acelaşi pacient. (Ambele imagini cu permisiunea
Jacquelyn Turner, MD.)
Hemoragia digestivă inferioară poate fi investigată prin
scintigrafie cu hematii marcate cu Techenţiu (Figura I 5-
6). Această explorare este indicată atunci când pacientul
este stabil hemodinamic şi hemoragia are un debit mic.
Prin această explorare pot fi decelate hemoragii cu debit
<O, I mL/min, dar un test pozitiv nu poate localiza sursa
hemoragiei. Cel mai frecvent, un test pozitiv este unnat
de o angiografie mezenterică pentru o localizare mai
exactă a sursei hemoragice. Aceasta explorare este utilă
în identificarea surselor cu debit mediu sau mare (>0,5
mL/min) şi nu este utilă la pacienţi cu pierderi cronice cu
debit mic. Pe lângă rolul diagnostic, angiografia poate fi
folosită şi ca resursă terapeutică în contextul tehnicilor de
embolizare a sursei de hemoragie.
TERMINOLOGIE
Înţelegerea tratamentului afecţiunilor colonului necesită o
familiarizare cu te1minologia specifică acestui organ. Spre
exemplu, colostomia este acea intervenţie chirurgicală care
presupune secţionarea colonului şi exteriorizarea capătului
proxima I printr-un orificiu cutanat (Figura 15-7). Capătul
distal al colonului fie este suturat şi abandonat în cavitatea
peritoneală ca o ansă oarbă (operaţia Ha1tmann), fie la rândul
său exteriorizat prin peretele abdominal ca o fisnilă mucoasă.
Colostomia în continuitate este realizată prin exteriorizarea
unei bucle de colon printr-un defect al peretelui abdominal,
plasând o baghetă sub bucla de colon şi realizând o incizie la
nivelul colonului pentru a pe1111ite exteriorizarea materiilor
fecale în punga de colostomie. Ileostomia este o intervenţie
relativ similară, în care ileonul este exteriorizat prin peretele
abdominal pentrn a permite evacuarea conţinutului digestiv,
indicată în afecţiuni ale colonului sau după o proctocolectomie,
context în care are un caracter permanent.
Stomiile pot fi temporare sau definitive. Indiferent de
sediul acestora, ileostomia sau colostomia pot fi efectuate
când este necesară devierea exteriorizarii fiziologice a
conţinutului digestiv, având utmătoarele indicaţii: (1) pentru
cicatrizarea unei anastomoze distale; (2) capetele intestinale
nu permit efectuarea unei anastomoze din diverse motive
( ex. inflamaţie parietală, vascularizaţie precară); (3) condiţiile
locale nu permit anastomoza (ex. peritonită stercorală,
pacient instabil sau cu o afecţiune avansată ce nu ar tolera o
procedură mai extinsă); şi (4) lipsa unui segment intestinal
necesar pentru efectuarea unei anastomoze ( excizia abdomino-perineală
de rect).
Alţi tenneni care pot genera confuzie includ proctocolectomia,
excizia abdomino-perineală şi rezecţia anterioară de
rect. Procto provine din limba greacă şi este corespondentul
cuvântului rectum din latină. Proctocolectomia este acea
intervenţie care presupune îndepă1tarea întregului colon şi
a rectului (ex. rectocolita ulcero-hemoragică sau polipoza
difuză). Excizia abdomino-perineală, folosită pentru nunorile
rectale ampulare inferioare, include îndepărtarea colonului
sigmoid distal şi a rectului în întregime împreună cu canalul
anal, fiind unnată de o colostomie definitivă. Rezecţia
anterioară de rect, utilizată în n·atamentul cancerelor rectale
ampulare mijlocii şi superioare, presupune îndepă1tarea
colonului sigmoid distal şi a aproximativ 1/2 din rect cu
realizarea unei anastomoze primare între sigmoidul proxima)
şi rectul distal.