02.11.2021 Views

LAWRENCE_EDITABIL

Create successful ePaper yourself

Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.

506 Chirurgie generală şi specialităţi chirurgicale

Stadializarea tumorii este definitorie pentru tratament.

Dimesiunea şi diseminarea tumorală sunt elemente

importante ale stadializării. Cea mai folosită clasificare

este clasificarea TMN propusă de The American Joint

Committee on Cancer Staging:

T = Dimensiunea şi localizarea tumorii

N = Prezenţa şi localizarea metastazelor ganglionare

M = Prezenţa metastazelor la distanţă

Clasificarea TNM permite chirurgului să încadreze

pacientul într-un anumit stadiu de boală în funcţie de

care se pot face prognosticuri statistice pentru majoritatea

cazurilor. În general, tumorile cu diseminare importantă la

nivelul ganglionilor limfatici contralaterali sau cu metastaze

necesită chimioterapie sistemică şi radioterapie locală, pe

când tumorile aflate în stadii incipiente pot fi tratate prin

excizie chirurgicală cu disecţia nodulilor limfatici.

După ce tumora a fost localizată prin bronhoscopie

şi evaluare radiologică, rezecabilitatea acesteia trebuie

stabilită. Cu rare excepţii, tumorile situate la nivelul sau în

apropierea carinei traheale nu sunt considerate rezecabile.

Proximitatea tumorii cu strncturile vitale poate fi determinată

prin bronhoscopie şi examen CT cu substanţă de contrast.

La pacienţii cu cancer pulmonar, identificarea posibilelor

metastaze trebuie să fie cât mai completă înainte de

efectuarea rezecţiei pulmonare. Rezecţia pulmonară ce lasă

pe loc ţesut malign este periculoasă şi ineficientă. Invazia

ganglionară trebuie confirmată prin biopsie şi nu prin

metode radiologice. Biopsia ganglionilor limfatici hilari şi

paratraheali este realizată prin mediastinoscopie. Probele

prelevate trebuie evaluate prin examen microscopic şi

histochimic. Prezenţa metastazelor la nivelul acestor noduli

limfatici duce la scăderea ratei de vindecare chirurgicală la

un nivel la care doar în câteva centre se mai încearcă rezecţii

chirurgicale în aceste cazuri. Cu rare excepţii, pacienţii cu

Anamneză, examinare, analize de laborator de rutină,

d;og,afie tmadcă,

o tumoră limitată la hemitoracele ipsilateral, fără metastaze

ganglionare mediastinale sau la nivelul altor structuri

vitale, sunt consideraţi candidaţi la proceduri chirurgicale

(Figura 25-20).

Evaluarea preoperatorie

Decizia de a efectua o toracotomie electivă cu rezecţie se

bazează pe capacitatea pacientului de a tolera o intervenţie

chirurgicală toracică. Atfel, trebuie evaluate comorbidităţile

pacientului (ex. vârsta; afecţiuni cardiace, renale, hepatice

sau neurologice ce pot afecta riscul operator). Rezerva

cardiacă este evaluată prin anamneză, examen fizic, ECG,

şi uneori teste de efort (Figura 25-21 ). Rezetva pulmonară

este estimată prin anamneză, examen fizic şi teste de efort.

Evaluarea este cel mai bine realizată prin teste funcţionale

pulmonare, gazomellie arterială şi uneori prin scintigrafie de

ventilaţie/perfuzie. SpirometJ·ia evaluează o serie de elemente

ale respiraţiei. Este folosită pentru a măsura volumul de aer

expirat într-o anumită perioadă de timp (VEM, volumul

expirator maximal) cât şi volumul de aer expirat în prima

secundă (VEMS). VEMS ajută la identificarea pacienţilor

ce nu pot tolera rezecţia pulmonară. O valoare a VEMS

mai mare de 800-1.000 mL este necesară pentJ·u a se evita

insuficienţa respiratorie cronică după intervenţie.Ventilaţia

maximală voluntară este un alt parametru utilizat pentru a

evalua capacitatea pacientului de a suporta o intervenţie

chirurgicală toracică. Capacitatea de difuziune a monoxidului

de carbon este utilizată pentru evaluarea funcţiei membranei

alveolo-capilare. Evaluarea preoperatorie a riscului respirator

este prezentat în Figura 25-22.

GazometJ·ia a1terială este utilă pentru predicţia reze1vei

pulmonare. Concentraţia dioxidului de carbon din sânge

(PC0 2 ) este un bun indicator al eficienţei ventilaţiei alveolare.

Retenţia dioxidului de carbon, în special după efo1t,

Pacienţi cu risc crescut

spre„teste de linia li"

l

Non-ivazive

Teste funcţionale cardiace

a. Test de efort

b. Ecocardiografie

c. Teste nucleare cardiace

Pacienţi cu risc scăzut

Chirurgie

Pacienţi cu risc crescut

Spre teste invazive

a. Evaluări hemodinamice

b. Cateterism cardiac

Pacienţi cu risc scăzut

Chirurgie

Pacienţi cu risc foarte crescut

Inoperabili(?)

Consideră o rezecţie limitată

Pacienţi cu risc mediu

Pacienţi cu risc scăzut

Modifică factorii de risc

Chirurgie

Tratează bolile preexistente

Monitorizare intensivă perioperatorie

Figura 25-21. Evaluarea preoperntol'ie a riscului cardiac. ECG, electrocardiogramă. (Din Lawrence PF. Esse111ials of Surgica/

Specialties. Ediţia a 3-a. Philadelphia, PA: Lippincott Williams & Wilkins; 2007.)

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!