LAWRENCE_EDITABIL

508 Chirurgie generală şi specialităţi chirurgicale
TABELUL 25-9. Analiza supravieţuirii în funcţie de
stadializare şi histologie conform Grupului de studiu
pentru cancer pulmonar
Supravieţuire la
Stadiu Subset Tip celular 4ani
î1No Scuamos 85
Adenocarcinom 72
î1N1 Scuamos 80
Adenocarcinom 63
î2No Scuamos 65
Adenocarcinom 60
11,111 Scuamos 37
Mortalitatea postoperatorie este exclusă.
Adenocarcinom 25
excizia unor segmente din peretele toracic, asi gu rându-se astfel
îndepărtarea completă a tumorii. Scopul rezecţiei anatomice
este îndepă1tarea tumorală totală, cu prezervarea unei cantităţi
suficiente de paranchim pulmonar, care să asigure o funcţie
respiratorie no1111ală. Rezecţia pulmonară poate implica un
segment (segmentectomie ), un lob (lobectomie) sau un plămân
întreg (pneumectomie). Leziunile situate mai proxima! necesită
lobectomie sau pneumectomie pentru îndepă1tarea completă
a masei tumorale. Intervenţiile mai complexe au devenit
posibile odată cu dezvoltarea procedwilor bronhoplastice şi
de reconstructie a arborelui bronsic.
Rezecţia ste cel mai bun trtament pentrn pacienţii cu
cancer pulmonar primar, localizat, non-microcelular. Mo1talitatea
rezecţiei pulmonare este situată între 2-5% şi depinde de
gradul de extensie al rezecţiei, ele vârsta şi afecţiunile asociate
ale pacientului (Tabelul 25-8). Supravieţuirea pe termen lung
a pacienţilor supuşi rezecţei pulmonare depinde ele stadiul tumorii
şi de tipul histopatologic. Pacienţii cu carcinom scuamos
bine diferenţiat, complet rezecat, au o rată ele supravieţuire la
5 ani ele 60--70%. Pacienţii ce au tumori mai slab diferenţiate
sau în stadii mai avansate au un prognostic diferit (Tabelul
25-9). Într-un număr mic ele pacienţi cancerul pulmonar cu
celule mici este total rezecabil. Prima opţiune terapeutică la
pacienţii cu cancer pulmonar cu celule mici este reprezentată
ele o combinaţie între chimioterapie şi radioterapie locală.
Principalele complicaţii post-rezecţie pulmonară
Postoperator, mobilizarea precoce şi expansionarea
totală a plămânilor favorizează recuperarea. Pacienţii
necesită o varietate ele tipuri de analgezie perioperatorie.
Metodele ce par a da rezultate bune sunt reprezentate de
blocul local intercostal, analgezia epiclurală şi analgezia
sistemică cu opiacee, în special analgezia controlată ele
pacient. Hemoragia postoperatorie, pneumonia, infecţii
ale plăgii şi complicaţiile cardiace sunt rar întâlnite. Cea
mai f r ecventă complicaţie clupă chirurgia pulmonară este
atele _
ctazia. Anal&ezia ? i ventilaţia aclecv te 1:. ot _
preve
i
apanţta acesteia. In penoacla postoperatone, pana la 301/o
dintre pacienţi pot dezvolta fibrilaţie atrială.
Tehnici şi proceduri chirurgicale noi
Chirurgia de reducţie pulmonară
. . _
Reducţia pulmonară chirurgicală este o procedură movattva
ce implică excizia unei p011iuni buloase a plămânului, la
pacienţii cu emfizem sever. După această intervenţie, se
consideră că ţesutul pulmonar noma!, restant se va expans10na
mai mult şi astfel mecanica pulmonară şi complianţa cutiei
toracice se vor îmbunătăţi, iar dispneea se va ameliora. Unele
studii raportează rezultate încurajatoare în cazul acestei
telmici, dar indicaţiile exacte şi rezultatele pe termen lung
necesită cercetări suplimentare. Pentru un anumit grup de
pacienţi, reducţia pulmonară chirurgicală este considerată
o alternativă la transplantul pulmonar.
Chirurgia toracoscopică
Odată cu dezvoltarea tehnicilor de chirurgie minim invazivă,
s-a reînnoit şi interesul penau chirnrgia toracoscopică. Această
tehnică a fost descrisă pentru p1ima dată în 191 O. Chirurgia
endoscopică este realizată prin intennediul unor p01t-mi tJ·anstoracice
precum o tehnică video-asistată şi are ca avantaje
durerea postoperato1ie redusă şi afectarea minimă a mecanicii
respiratorii. Cunoscută ca şi VATS, tehnica de bază constă în
crearea unor mici incizii la nivelul cutiei toracice ptin care,
cu ajutorul imaginilor video şi a instrumentelor speciale,
Figura 25-23. Biopsie toracică a plămânului video-asistată.