LAWRENCE_EDITABIL

398 Chirurgie generală şi specialităţi chirurgicale
Figura 23-5. A. Malrotaţie congenitală a intestinului cu un cec înalt
poziţionat şi unghiul duodenojejunal pe partea dreaptă, formând
un pedicul îngust. B. Volvulusul segmentului mijlociu intestinal.
C. Brida Ladd poate determina obstrucţie duodenală în malrotaţie.
D. Radiografie gastrointestinală superioară cu imaginea caracteristică
de tirbuşon a obstrucţiei duodenale. (A-C, Din Lawrence
PF. Essentials of Surgica/ Specialties. 3rd ed. Philadelphia, PA:
Lippincott Williams & Wilkins; 2007.)
realizarea de clisme cu substanţe hiperosmolare (Gastrografin).
Gastrografinul este o substanţă radioopacă cu o osmolaritate
crescută ce atrage lichidele în lumenul intestinal. Meconiul
vâscos este astfel hidratat, ceea ce va facilita eliminarea
spontană a acestuia. Este importantă administrarea de fluide
IV în timpul realizării acestor clisme, pentru a evita apariţia
hipovolemiei sistemice. Dacă simptomatologia obstructivă
persistă sau dacă există semne de perforaţie intestinală, se
recomandă realizarea intervenţiei chirurgicale.
Obstrucţia colonică
Obstrucţia colorectală congenitală poate fi cauzată de ( 1) boala
Hirschsprung, (2) sindromul de dop meconial, (3) sindromul
de colon stâng de calibru redus şi, mai rar, ( 4) atrezia colonică.
Boala Hirschsprung este o afecţiune în care celulele
ganglionare ale sistemului nervos parasimpatic lipsesc de
la nivelul peretelui intestinului. În mod normal, în timpul
dezvoltării embrionare, aceste celule migrează de la nivelul
esofagului până la nivelul anusului. În boala Hirschsprung,
procesul de migrare al celulelor ganglionare este întrerupt.
Zona de tranziţie dintre segmentul intestinal distal, îngust,
aganglionar şi segmentul intestinal proxima!, dilatat este, de
regulă, situată la nivel rectosigmoidian, dar poate fi prezentă
oriunde. Uneori, întreg colonul şi chiar şi intestinul subţire
pot fi aganglionare. Segmentul intestinal aganglionar nu
prezintă peristaltică normală, determinând apariţia unei
obstrucţii funcţionale la nivelul zonei de tranziţie. Boala
Hirschsprung poate fi diagnosticată în pe1ioada neonatală,
sub fonna unei ocluzii joase, sau mai târziu în copilărie, sub
fo,ma de constipaţie cronică severă. Clisma cu substanţă de
constrast pune în evidenţă zona de tranziţie (Fi gw·a 23-8),
iar manometJia anorectală evidenţiază absenţa reflexului de
relaxare a sfincterului intem. Diagnosticul de ce,titudine al bolii
Hirschsprnng se stabileşte prin realizarea unei biopsii rectale
ce va confim1a absenţa celulelor ganglionare. Biopsia poate
fi completată de coloraţii pentru acetilcolinesterază, cu nivel
crescut în fibrele nervoase hipe1trofiate, precum şi de coloraţii
pentru calretinină care, în contextul bolii Hirschsprung, nu
poate fi pusă în evidenţă. Această investigaţie poate fi efectuată
la patul pacientului, de obicei până la vârsta de 6 luni.