LAWRENCE_EDITABIL

Capitolul 1 O Arsurile 115
TABELUL 10-3. Principiile resuscitării lichidiene în arsuri: formula Consensus
Principii
A. Resuscitarea trebuie să consiste în primul rând din soluţii cristaloide izotone, deoarece sunt ieftine, disponibile şi pot fi
administrate în cantităţi crescute fără reaqii adverse dăunătoare.
B. Deoarece capilarele afectate sunt permeabile pentru proteine în primele câteva ore după arsură, soluţiile coloidale nu sunt
folosite iniţial.
C. Necesarul resuscitării este proporţional cu mărimea arsurii şi cu greutatea corporală.
D. Formarea edemului este cea mai rapidă în primele ore după arsură, dar continuă timp de cel puţin 24 ore. Astfel, jumătate din
volumul calculat este administrat în primele 8 ore după producerea arsurii.
E. Formulele indică doar de unde trebuie ÎNCEPUTĂ resuscitarea care trebuie ulterior ghidată în funeţie de răspunsul pacientului:
diureză, semne vitale, status mental.
Exerciţiu: Formula Consensus
A. Formula: 2-4 ml Ringer lactat x greutatea corporală x %SCT arsă= totalul fluidelor în primele 24 ore.
B. în primele 8 ore de la arsură se administrează jumătate din cantitatea calculată.
C. Pentru cea de-a doua şi cea de-a treia tură de 8 ore post arsură se administrează câte ¼ din cantitatea calculată.
Exemplu
A. Un bărbat de 100 kg se arde în timp ce umplea un rezervor de benzină pe barcă. Acesta poartă un costum de baie şi este ars pe
ambele membre inferioare în întregime, pe tot toracele şi pe ambele membre superioare. Suprafaţa corporală arsă calculată este
de 65% SCT.
B. Calculul fluidelor necesare: Formula Consensus oferă o gamă de opţiuni de la 2 ml la 4 ml/kg/%SCT. Astfel, calculul variază
după cum urmează:
Minimum: 2 ml x 100 kg x 65% SCT = 13.000 ml/24 ore
= 6.500 în primele 8 ore = 812 ml/oră
= 3.250 ml în cel de al doilea şi cel de al treilea interval de 8 ore = 406 ml/oră
Maximum: 4 ml x 100 kg x 65% SCT = 26.000 ml/24 ore
= 13.000 ml în primele 8 ore = 1.625 ml/oră
= 6.500 ml în cel de al doilea şi cel de al treilea interval de 8 ore= 812 ml/oră
C. Ajustarea în funeţie de răspunsul pacientului.
1. Selectăm o rată iniţială de 812 ml/oră pe baza calculului de 2 ml/kg/%SCT. După 6 ore, pacientul a primit 4.872 ml de soluţie
Ringer lactat. Debitul urinar, care era iniţial bun, a scăzut la 20 ml în ultima oră. Frecvenţa cardică este de 132 bătăi/minut şi TA
este 106/50 mmHg.
2. în acest punct. trebuie crescută rata de administrare a fluidului, în mod tipic cu 10-20%. Toţi indicatorii ne arată o resuscitare inadecvată.
3. Creştem fluidele cu 20%, la 974 ml/oră. După două ore, debitul urinar scade iar la 15 ml/oră. Frecvenţa cardică este de 128
bătăi/minut şi TA este 98/52 mm Hg.
4. Trebuie crescută iar rata de administrare a fluidelor. Majoritatea experţiilor NU iau în considerare folosirea unui diuretic în această
etapă. Necesităţile individuale de fluide variază semnificativ şi acest pacient pare să aibă nevoie de mai mult decât necesităţile
minime. Chiar dacă am fi selectat o rată iniţială de 1.625 ml/oră, răspunsul la scăderea debitului urinar ar fi acelaşi - de a creşte
cantitatea de fluide administrată.
5. După trei ore, debitul urinar a crescut la 95 ml/oră. Frecvenţa cardiacă a scăzut la 90 bătăi pe minut, iar TA este de 135/85 mm Hg.
6. Acum trebuie începută scăderea ratei de administrare a lichidelor cu 10-15%/oră, cu monitorizarea atentă a debitului urinar şi a
semnelor vitale. Resuscitarea lichidiană este un proces dinamic şi necesită atenţie la detalii.
SCT, suprafofă corporală cocolă; TA, censiuneo orceriolă.
atinsă. Semnele vitale, hematocritul şi alte teste de laborator
trebuie, de asemenea, monitorizate cu atenţie.
Resuscitarea lichidiană nu opreşte extravazarea de fluide
către spaţiul interstiţial, ci are ca scop echilibrarea pierderilor
continue, care scad în timp. Creşterea edemului tisular
are loc concomitent cu resuscitarea. Acumularea de fluid
subiacent escarelor din arsurile profunde creşte presiunea
hidrostatică de la nivel tisular, uneori până în punctul în care
circulaţia este compromisă. Evaluarea frecventă a pulsului
extremităţilor, a funcţiei motorii şi senzitive şi a durerii este