LAWRENCE_EDITABIL

Capitolul 27 Otorinolaringologia: bolile capului şi gâtului 561
NASUL SI SINUSURILE PARANAZALE
Anatomie
Structurile externe dorsale ale nasului sunt formate dintr-o
structură cartilaginoasă şi osoasă, acoperită de muşchii
faciali şi tegument. Treimea superioară sau proeminenţa
osoasă a nasului este fonnată din oasele pereche susţinute
de procesul frontal al maxilarului şi procesul nazal al osului
frontal. Scheletul ca1tilaginos este fo1mat din ca1tilajele
superioare laterale, unite cu cartilajul septal medial şi cartilajele
inferioare laterale ( cartilajele a lare) (Figura 27-1 O).
Cavităţile nazale se întind de la narine (anterior) până
la coane (posterior) şi sunt separate de septul nazal. Valva
nazală, localizată în porţiunea anterioară a cavităţii nazale,
este alcătuită din ţesutul erectil al cometului nazal inferior,
septul nazal şi cartilajele nazale superioare laterale. La adult,
aceasta este frecvent zona cea mai îngustă a tractului respirator.
În această regiune apare adesea obstrucţia nazală, cauzată
de deviaţiile de sept nazal sau de hipertrofia de cornet nazal
inferior. Tavanul nasului este fo1111at din Iarna cribriformă a
osului etmoid. Peretele lateral al cavităţii nazale este format
din 3 oase suspendate. Cornetele nazale împart peretele nazal
lateral în meate (spaţii) corespunzătoare fiecărui comet.
Canalul nazo-lacrimal drenează conţinutul lacrimal în nas,
prin meatul inferior. Sinusurile etmoidal anterior, maxilar şi
frontal se deschid la nivelul meatului mijlociu (Figura 27-
11 ). Regiunea care conţine sinusul etmoid anterior şi meatul
mijlociu se numeşte complex ostio-meatal. Obstrucţia la
acest nivel este o cauză frecventă de congestie sinusală,
întrucât sinusul maxilar, etmoidal anterior şi frontal pot fi
afectate simultan. Celulele etmoidale posterioare şi sinusul
sfenoidal drenează în meatul superior.
Vascularizaţia nasului îşi are originea atât în sistemul
carotidian intern, cât şi în cel extern (Figura 27-12). Altera
sfenopalatină, ramură a arterei maxilare, care se desprinde
din artera carotidă externă, este principala sursă de vascularizaţie
a cavităţilor nazale. Aceasta vascularizează
regiunea postero-inferioară a septului şi a cornetelor nazale.
Arterele etmoidale anterioare şi posterioare, ramuri ale
arterei oftalmice din artera carotidă internă, vascularizează
sinusul etmoidal şi frontal, tavanul nasului şi porţiunea
antero-superioară a septului şi a cornetelor nazale. Plexul
Kiesselbach, o regiune intens vascularizată de la nivelul
septului nazal, primeşte ramuri atât din sistemul carotidian
intern, cât şi din cel extern, fiind implicat cel mai frecvent
în sângerările nazale. Ca şi în cazul tegumentului, cornetele
conţin ţesut erectil constituit din numeroase şunturi
arteriovenoase, numite „vase de capacitanţă". Controlul
volumului sanguin în aceste vase reglează lumenul nazal
şi rezistenţa la fluxul de aer.
Drenajul venos al nasului este asigurat de venele sfenopalatină,
facială şi etmoidală. Nasul şi sinusurile paranazale
comunică cu orbita şi cu sinusul cavernos prin plexul venos
pterigoid format din vase emisare fără valve şi cu fosa
craniană anterioară prin venele diploice, fără valve, de pe
peretele posterior al sinusului frontal. Este impo1tant de
avut în vedere absenţa valvelor de la nivelul acestor vene
deoarece infecţiile simple ale feţei, ale nasului şi ale sinusurilor
paranazale se pot răspândi hematogen către orbită
şi SNC. Nasul este inervat de nervii cranieni I, V şi VII
şi de fibre ale sistemului nervos simpatic şi parasimpatic.
Fiziologie
Nasul nu este doar un organ olfactiv, ci este şi o componentă
a sistemului respirator. Nasul filtrează, umidifică şi
încălzeşte aerul înainte de a intra în plămâni. Caracteristicile
optime ale aemlui inspirat sunt temperatura de 34 ° ,
umiditate 80% şi puţine particule atmosferice. Pentm a
atinge aceste condiţii, nasul consumă o cantitate enormă de
energie în interacţiunea fizică dintre aer şi mucoasa nazală.
Această interacţiune întrerupe fluxul laminar al aerului şi
asigură mixarea şi contactul crescut al aerului cu mucoasa
respiratorie, facilitând purificarea, umidifierea şi încălzirea.
Orice particulă inspirată este reţinută la nivelul păturii
mucoase care acoperă epiteliul nazal. Mişcarea coordonată
a celulelor epiteliale mucoase ciliate transpo1tă secreţiile
de la nivelul nasului şi al sinusurilor paranazale către
nazofaringe, unde sunt înghiţite. Contactul cronic dintre
membranele mucoase, întâlnit în deformările şi edemul
cavităţii nazale şi ale sinusurilor, întrerupe clearance-ul
muco-ciliar, cu staza secreţiilor care generează inflamaţie
localizată, durere facială, cefalee şi colonizare bacteriană.
Figura 27-10. Anatomia piramidei nazale. (Din
Lawrence PF. Essentials of Surgica/ Specialties.
Ediţia a 3-a. Philadelphia, PA: Lippincott Williams
& Wilkins; 2007.)
Proces frontal al
... ..,_+-_......------- m a x ilar u l u i ----•i':'""
.,._ ....... .,.._,._ ___ Cartilaje laterale ---ffl
s u perioare
Unghi septal
l:5t.SI-J.--..,J;Cartilaje ---;i;..;•
alare