LAWRENCE_EDITABIL

628 Chirurgie generală şi specialităţi chirurgicale
TABELUL 28-7. Cauzele osteomalaciei
Tip
Dietetice
Ereditare
Gastrointestinale
Utilizare de
medicamente
Exemple
Deficienţă de vitamina D (rahitism)
Rahitism hipofosfatemic
Boală biliară
Pancreatită
Boală celiacă
Sindrom lapte-alcalin
Ciroză
Fenitoină
Barbiturice
Boală renală cronică
malabsorbţia gastrointestinală a calciului, deficitul de
conversie enzimatică a vitaminei D sau din utilizarea
inadecvată a calciului şi fosfornlui renal (Tabelul 28-7).
Deficitele corectabile ale metabolismului calciului pot fi
depistate prin determinarea nivelurilor serice ale calciului şi
fosforului, ureei şi creatininei, care pot identifica o serie de
cauze gastrointestinale, endocrine sau renale. Radiografic,
pe lângă scăderea generalizată a densităţii osoase, pentrn
osteomalacie este caracteristică apariţia unei bande de
rarefiere osoasă, numită zonă Looser (Figura 28-53). Zona
Looser reprezintă o fractură de stres în ClffS de vindecare şi
se observă cel mai frecvent la nivelul colului femural sau
al ramurilor pubiene.
Forma pediatrică a osteomalaciei se numeşte rahitism şi
este cauzată de aportul deficitar de vitamina D şi de lipsa
expunerii la soare. Această boală a fost frecvent întâlnită în
timpul revoluţiei industriale, înainte de apariţia legislaţiei
care le interzicea copiilor munca. Astăzi, rahitismul este
întâlnit în principal într-o boală genetică numită rahitism
vitamino O-rezistent (hipofosfatemic) care este transmisă
în mod autozomal dominant. Radiografic, la copiii cu
Figura 28-54. Rahitismul, forma pediatrică a osteomalaciei,
se remarcă prin osteopenie difuză şi cartilaje de creştere
anormal de largi. Oasele moi pot fi încurbate. (Dins Lawrence
PF. Essentials of Surgical Special/ies. Ediţia a 3-a, Philadelphia,
PA: Lippincott Williams & Wilkins; 2007.)
osteomalacie (rahitism), cartilajele de creştere apar lărgite,
iar metafizele au formă de cupă (Figura 28-54). Oasele
lungi sunt moi, insuficient mineralizate şi pot fi încurbate.
HIPERPARATIROIDISMUL
Hiperparatiroidismul provoacă osteopenie osoasă difuză.
Honnonul paratiroidian este implicat în homeostazia nivelului
ionilor de calciu din sânge. Ca răspuns la concentraţiile
serice scăzute de calciu sau ridicate de fosfor, ho1111onul
paratiroidian creşte eliberarea calciului din os, absorbţia
calciului în intestine şi reabsorbţia lui în rinichi (în timp
ce scade reabsorbţia renală a fosfaţilor). Aceste modificări
determină o creştere netă a calciului plasmatic şi o reducere a
nivelului de fosfor plasmatic. Hiperparatiroidismul primar se
datorează unui adenom sau hiperplaziei glandei paratiroide.
Hiperparatiroidismul secundar se datorează insuficienţei
renale cronice cu scăderea excreţiei de fosfaţi. Radiografic,
în hiperparatiroidism se observă o rarefiere osoasă difuză,
dar şi leziuni osteolitice focale diseminate ale osului cm1ical,
numite osteită fibroasă chistică (Figura 28-55).
BOALA PAGET
Figure 28-53. Linia Looserîn osteomalacie. Bandă de rarefiere
la nivelul ramurii pubiene superioare şi a colulu femural (săgefi),
care reprezintă o fractură de stres cauzată de mineralizări osoase
insuficiente. (Din Lawrence PF. Essentials ofS11rgica/ Special/ies.
Ediţia a 3-a, Philadclphia, PA: Lippincott Williams & Wilkins; 2007.)
Boala Paget (osleitis deformans) este o tulburare de etiologie
necunoscută, caracterizată prin resorbţie osoasă excesivă
şi formare osoasă neregulată, abundentă. Zonele implicate
ale osului sunt bogat vascularizate şi pot provoca şunturi
11eriovenoase masive cu insuficienţă cardiacă secundară.
In faza precoce (osteolitică) a bolii, resorbţia osoasă excede