LAWRENCE_EDITABIL

Capitolul 16 Căile biliare 245
de rutină a pacienţilor cu colici biliare. Atât sensibilitatea
cât şi specificitatea ecografiei în detectarea litiazei biliare
sunt de 95%. Ecografia poate detecta cu succes calculi cu
diametru de până la 3 mm, iar uneori pot fi vizualizaţi chiar
calculi mai mici şi sludge biliar (Figura 16-2). Ecografia
are o sensibilitate ridicată în decelarea dilataţiilor de cale
biliară şi poate oferi infom1aţii aupra sediului intra sau
extrahepatic al obstrucţiei biliare. ln general, calea biliară
este considerată dilatată dacă are diametrul >7 mm. Totuşi,
ecografia este mai puţin utilă în evidenţierea calculilor de
la nivelul căilor biliare, din cauza structurilor interpuse,
precum duodenul, care conţin aer. Dacă vezicula biliară este
destinsă şi canalele biliare sunt dilatate , sediul obstrucţiei este
probabil distal de joncţiunea dintre canalul cistic şi hepatic
comun. Identificarea unui perete colecistic îngroşat sau a
lichidului pericolecistic susţine diagnosticul de colecistită
acută. Mai mult, ultrasonografia oferă informaţii despre
ficat şi pancreas.
Rareori, calculii veziculari sunt vizibili pe radiografia
abdominală simplă. Aproximativ 10-15% dintre calculii
vezicii biliare conţin suficient calciu pentru a fi radioopaci.
Alte detalii prezente pe radiografia abdominală simplă includ
aerul în calea biliară, prezent ca unnare a unei soluţii de
continuitate între tractul biliar şi cel gastro-intestinal (GI),
secundară unei fistule patologice sau a unei comunicări
create de o intervenţie în antecedente. De asemenea, în
cazul colecistitei acute emfizematoase, poate fi observat
aer în lumenul sau în peretele vezicii biliare.
Tomografia computerizată (CT) nu reprezintă investigaţia
de elecţie pentru diagnosticarea litiazei biliare, din cauza
sensibilităţii reduse, a costmilor mai ridicate, comparativ
cu ecografia, şi a riscului de iradiere. CT-ul poate fi util în
evaluarea pacienţilor cu afecţiuni biliare acute severe pentru
excluderea altor cauze de obstrucţie biliară sau pentru
identificarea unui diagnostic alternativ. Recent, introducerea
colangiografiei CT a permis re1area cu acurateţe a detaliilor
anatomice ale arborelui biliar. In anumite cazuri, examenul
CT poate fi folosit în ghidarea drenajului percutan aspirativ
în vederea efectuării unor coloraţii Gram şi a citologiei sau
în ghidarea puncţiei-biopsie pentru examen histopatologic
în scopul stabilirii diagnosticului definitiv.
Colangio-pancreatografia prin rezonanţă magnetică
(MRCP) presupune selecţia imaginilor de rezonanţă magnetică
ale arborelui biliar şi ale duetelor pancreatice, utilă
pentru demonstrarea prezenţei unor calculi la nivelul căii
biliare principale precum şi a altor anomalii ale tractului
biliar. De obicei, MRCP este utilizată ca metodă imagistică
iniţială care precede efectuarea colangiografiei transhepatice
percutane (PTC, percutaneous transhepatic cholangiography)
sau a colangiopancreatografiei endoscopice retrograde
(ERCP, endoscopic retrograde cholangiopancreatography).
MRCP poate fi suficientă, însă de cele mai multe ori,
reprezintă investigaţia preliminară înaintea altor metode
imagistice mai invazive. Avantajele evidente ale acestei
metode imagistice sunt reprezentate de faptul că nu este
invazivă şi nu implică utilizarea radiaţiilor.
Figura16-2. Ecografie a colecistului care indică prezenţa
de calculi veziculari.(/) Peretele abdominal anterior; (2)
colecist; (3) calculi; (4) con de umbră.