LAWRENCE_EDITABIL

550 Chirurgie generală şi specialităţi chirurgicale
Nerv intermediar
Cerebel
VIII
Răăcină motorie a nervului VII
Punte
Ga
M. scăriţei
I.:-{':,
Ganglion
_.,.,. :, }l'
:a: :!Jl \, ,
==::::>··---sfenopalatin
Mastoidă, · . ,-, :;;:
•• . , \ --! N. pietros mare superficial
} "
Orificiu
stilomastoidian
: ' : -,,.....
iî,
/ ( '
,ţ,,,,
Spre m. occipitar'
M. stilohioidian„
Pântece posterior ---
al m.dig
--- N. coarda timpanului
,,/ --.
Spre mu;chii mimicii
'-- . ·-.
Ganglion submandibular
Figura 27-3. Anatomia nervului facial. (Din
Lawrence PF. Essentials of Surgical Specia/ties.
Ediţia a 3-a. Philadelphia, PA: Lippincott Williams
& Wilkins; 2007.)
sinergică a muşchilor tensor al vălului palatin (inervat de
ne1vul trigemen) şi ridicător al vălului palatin (inervat de
nervul vag). Imposibilitatea urechii medii de a se aerisi poate
duce la acumularea de secreţii ce pot afecta complianţa
membranei timpanice şi a lanţului osicular; această scădere
a complianţei poate duce la o hipoacuzie de transmitere.
Urechea internă conţine trei organe senzoriale: organul
lui Corti, macula şi crestele ampulare care conţin celule
păroase senzoriale ce transformă energia mecanică (vibratorie,
rotaţională, gravitaţională) în energie electrică.
Energia vibratorie produce o mişcare a platinei scăriţei
ce determină propagarea undelor prin lichidul urechii interne
în cohlee care induce, la rândul ei, mişcarea membranei
bazilare. Mişcarea membranei bazilare în rapo1t cu membrana
gelatinoasă tectoria produce o mişcare a stereocililor de
la polul apical al celulelor senzoriale. Această deformare
mecanică a stereocililor este convertită în energie electrică
sub forma unor impulsuri nervoase transmise sistemului
nervos central (SNC), unde sunt interpretate ca sunet.
Celulele senzoriale sunt dispuse la nivelul membrane
bazale astfel încât mişcarea stereocililor din apropierea
scăriţei produce perceperea frecvenţelor înalte, iar a celor
de la capătul opus (vârf) determină perceperea frecvenţelor
joase (Figura 27-4).
Acceleraţia rotaţională a capului este interpretată la
nivelul canalelor semicirculare, în timp ce acceleraţia
liniară este percepută de macula din utriculă şi saculă.
Celule senzoriale sunt elementele de bază care traduc
forţele mecanice în potenţiale nervoase. Energia produsă
în urma rotaţiei capului produce mişcarea fluidului de la
nivelul canalelor semicirculare; această mişcare a fluidului
determină modificări la nivelul membranei extracelulare,
o masă gelatinoasă denumită cupulă (care înglobează cilii
celulelor păroase). Mişcarea cupulei determină deformarea
cililor şi stimularea celulelor senzoriale. Energia
produsă de gravitaţie sau mişcări liniare deformează
stereocilii de la nivelul celulelor senzoriale din utriculă.
De aici, impulsurile elecrice sunt transmise prin nervii
vestibulari superior şi inferior, producând senzaţia de
rotire sau acceleraţie.
Sistemul vestibular este unul dintre cele 3 sisteme de
care organismul depinde pentru a-şi menţine orientarea în
spatiu (sistemul vestibular, sistemul ocular, propriocepţia).
În c 0 ele mai mul te circumstanţe, orientarea se poate menţine
fără a avea infonnaţii simultan de la toate cele 3 sisteme;
totuşi, eliminarea informaţiilor vizuale (închiderea ochilor)
sau proprioceptive (senzaţia de imponderabilitate) la un
pacient cu patologie vestibulară poate reduce semnificativ
abilitatea acestuia de a se orienta.
Vertijul este un fenomen senzorial interesant asociat
relaţiei dintre informaţiile produse de sistemele vestibulare
de pe fiecare parte a corpului şi SNC. Dacă informaţiile
nu sunt simetrice, se va produce vertijul, o senzaţie rotatorie
apărută în lipsa unei mişcări obiective a pacientului.
Din cauza tracturilor oculo-vestibulare, această senzaţie
produce o serie de mişcări oculare sacadate independente
de infonnaţiile vizuale, denumite „nistagmus". Acest tip
de asimetrie vestibulară poate să apară atunci când există
o patologie ce afectează în special unul dintre cele două
sisteme vestibulare, de exemplu în nevrita vestibulară.
Cu timpul însă, sistemul vestibular, spre deosebire de cel
auditiv, poate compensa această asimetrie.