LAWRENCE_EDITABIL

Capitolul 27 Otorinolaringologia: bolile capului şi gâtului 567
Adenoid
Palat moale
Amigdală ---j-,ţ----=::::=7''-f
linguală
Epiglotă
o
rofaringe
Coardă vocală adevărată
Hipofaringe
Figura 27-13. Vede1·e sagitală a faringelui. (Din
Lawrence PF. Essentials of Surgica/ Specialties.
Ediţia a 3-a. Philadelphia, PA: Lippincott Williams
& Wilkins; 2007.)
dintre aceste funcţii necesită informaţii motorii şi senzitive
pentru o desfăşurare optimă.
Deglutiţia este împărţită în 4 faze. Prima este etapa de
preparare, în care bolul alimentar este mărunţit, macerat şi
amestecat cu salivă. Prepararea asigură o consistentă optimă
pentrn pasajul către stomac. În a doua etapă, controlui voluntar
al limbii împinge bolul spre posterior, către palatul moale
şi, mai departe, către orofaringe. Când bolul traversează
istmul orofaringian, începe faza a treia, care este controlată
involuntar. Laringele ascensionează deschizând sinusurile
piriforme şi sfincterul esofagian superior. Epiglota se poziţionează
deasupra laringelui acţionând ca un jgheab pentru
a direcţiona mâncarea în sinusurile piriforme. Pe măsură
ce palatul moale ascensionează pentru a etanşeiza nasul de
cavitatea orală, muşchii constrictori faringieni se contractă.
Aceste mişcări direcţionează bolul către lumenul esofagian,
care se deschide prin relaxarea muşchiului cricofaringian.
În a patra etapă, esofagul direcţionează bolul către stomac
prin undele peristaltice primare. Necoordonarea, absenţa
feed-back-ului senzitiv sau alte anomalii anatomice pot
conduce la disfagie, aspiraţie sau ambele.
Limba, palatul şi buzele sunt structuri cheie în vorbirea
inteligibilă prin modelarea sunetelor produse de laringe.
Disfuncţia anatomică sau neurologică a acestor organe
produce dizartria.
Examen fizic
Examinarea fizică a cavitaţii orale şi a faringelui este facilitată
de proiectarea de lumină şi de folosirea apăsătoarelor
de limbă pentru mobilizarea obrajilor şi a limbii. Trebuie să
fie luate în calcul afecţiunile congenitale, inflamatorii sau
neoplazice. Inspecţia completă include examinarea recesurilor
mucoasei jugale, a palatului, a planşeului bucal şi a structurilor
alveolare dentare. La instrucţiunile standard de mişcare a
limbii şi a palatului, se observă simetria. Cele mai multe zone
ale faringelui pot fi inspectate prin vizualizare directă, cu
oglinzi sau prin endoscopie cu fibră optică. Palparea digitală
a cavitaţii orale şi orofaringelui este obligatorie deoarece
multe leziuni pot fi dificil sau chiar imposibil de vizualizat,
dar pot fi indurate sau neregulate la palpare.
Evaluare
Odinofagia
Cronicitatea, simptomele sistemice concomitente, vârsta
pacientului şi examinarea fizică pot fi de ajutor în restrângerea
diagnosticului diferenţial. Infecţiile presupun
odinofagie cu durată de mai puţin de o săptămână, pe când
neoplaziile sunt adesea cauzatoare de simptome îndelungate
şi cu durere referită în ureche. Prezenţa febrei şi a
stării generale alterate sugerează infecţia, iar pierderea în
greutate pe parcursul lunilor, înainte de tratament, ridică
suspiciunea unei malignităţi.
Sforăitul si tulburarile somnului
Pacienţii u tulburări de somn se pot prezenta cu oboseală
cronică, somnolenţă diurnă sau insuficienţă cardiacă dreaptă.
Sforăitul apare mai frecvent odată cu avansarea în vârstă
şi nu este în mod necesar patologic la adult. Clinicianul
trebuie să investigheze, în special, orice istoric de apnee
( oprirea respiraţiei) pe parcursul somnului. Examinarea
completă a căii aeriene superioare este obligatorie.
Orice obstrucţie semnificativă este exacerbată în timpul
somnului, atunci când tonusul de repaus al căii aeriene
superioare este redus.
Disfagia
Pacienţii cu dificultăţi la înghiţire descriu multiple senzaţii
diferite. Este esenţială evaluarea disfagiei, întrucât poate