LAWRENCE_EDITABIL

278 Chirurgie generală şi specialităţi chirurgicale
Nerv pectoral lateral
(toracic
antero-lateral)
Muşchi pectoral
mare (secţiune)
Ramuri mamare
ale arterei
toracice
externe
Ramuri cutanate
ale arterei
intercostale
Muşchi pectoral
mic (secţiune)
Figura 18-1. Anatomia normală a sânului, cu elementele nervoase şi vasculare.
în axilă. Acesta oferă inervaţie motorie muşchiului dinţat
anterior, care realizează mişcările de abduce şi de rotaţie
laterală a scapulei şi o fixează la peretele toracic. Lezarea
acestui nerv, complicaţie care poate surveni în timpul
mastectomiei sau limfadenectomiei axilare, are ca rezultat
limitarea mişcărilor scapulei. Mai mult, lezarea muşchiului
dinţat anterior, care fixează scapula de peretele posterior al
toracelui, are ca rezultat limitarea ridicării braţului deasupra
umărnlui. Nervul toracodorsal, care este situat posterior
în spaţiul axilar, inervează muşchiul latissimus dorsi ce
realizează mişcările de adducţie, extensie şi rotaţie medială
a braţului. Acest nerv este, de asemenea, expus unui risc
crescut de lezare în timpul intervenţiei chirnrgicale axilare.
Nervul pectoral medial, denumit cam-mare a originii sale din
fasciculul medial al plexului brahial, inervează frecvent şi
muşchiul pectoral mic în traseul său spre muşchiul pectoral
mare, realizând astfel o inervaţie dublă. Nervul poate avea
un traiect lateral căh·e muşchiul pectoral mic şi, din acest
motiv, este vulnerabil în timpul disecţiei axilare. Nervii
intercostobrahiali, care reprezintă ramurile cutanate laterale
ale primului şi celui de-al doilea nerv intercostal, trec de-a
lungul spaţiului axilar pentru a oferi inervaţie cutanată la
nivelul feţei interne a braţului şi axilei. Astfel, identificarea
şi conservarea nervilor intercostobrahiali în timpul unei
disecţii axilare ar trebui încercată; totuşi, este acceptabilă
secţionarea acestor nervi senzoriali, dacă sunt poziţionaţi
în calea directă a disecţiei axilare. Drept u1111are, pacientele
vor avea ca rezultat pierderea sensibilităţii cutanate sau
apariţia paresteziei la nivelul po11iunii mediale a braţului,
complicaţie cu efect temporar.
FIZIOLOGIE
Sânul este o glandă apocrină modificată care suferă variaţii
structurale şi fiziologice considerabile pe parcursul vieţii unei
femei. Glandele mamare au evoluat ca un organ producător
de lapte penh1.1 alăptarea copiilor. Glandele pereche se dezvoltă
de-a lungul liniilor de lapte din perioada embrionară.
Există o multitudine de anomalii congenitale în dezvoltarea
sânilor. Mameloanele supranumerare/accesorii (politelia)
pot să apară de-a lungul liniilor de lapte, de la axilă până la
regiunea inghinală. Ţesuturile mamare accesorii (polimastia),
o afecţiune mai rară, pot fi prezente în axilă. Absenţa
congenitală a sânului se numeşte „amastie", în timp ce lipsa
dezvoltării ţesutului mamar, cu persistenţa mamelonului,
este denumită „amazie".
Dezvoltarea sânului din perioada copilăriei şi până
la maturitate a fost clasificată în cele cinci stadii Tanner.
Creşterea, la pubertate, a producţiei de hormoni de către
ovar determină înmugurirea ductală şi formarea iniţială de
acini, care sunt proliferări ale duetelor terminale, căph1şite
cu celule secretoare pentru producerea laptelui. Ţesutul
conjunctiv periductal creşte în elasticitate, vascularizaţie