LAWRENCE_EDITABIL

638 Chirurgie generală şi specialităţi chirurgicale
la <5% dintre pacienţi. Riscul de a dezvolta în viitor cancer
de prostată nu este influenţat de o intervenţie chirurgicală
pentru tratarea HBP, deoarece ţesutul rezecat este localizat
în zona tranziţională (originea celor mai multe cancere de
prostată este în zona periferică).
Tehnici minim invazive
Numeroase proceduri mai puţin invazive au fost dezvoltate
pentru tratamentul simptomelor tract:ului urinar inferior.
Aceste proceduri au mai puţine efecte secundare comparativ
cu intervenţiile chirurgicale clasice, pot fi efectuate în
ambulatoriu şi sunt mai puţin costisitoare.
Procedura cel mai frecvent utilizată în afară de TURP
este tratamentul cu laser al adenomului de prostată care
constă în vaporizarea ţesutului prostatic prin intem1ediul
laserului GreenLight. Complicaţiile hemoragice sunt
mai reduse în cazul tratamentului cu laser comparativ cu
electrorezecţia. Termoterapia transuretrală cu microunde şi
ablaţia transuretrală cu ac au fost concepute ca proceduri de
ambulatoriu. Aceste tehnici nu mai sunt utilizate pe scară
largă din cauza ameliorării modeste a simptomatologiei.
Patologia oncologică
Epidemiologie
Carcinomul prostatic este unul dintre cele mai frecvente tipuri
de cancer în rândul bărbaţilor din Statele Unite ale Ame1icii.
Mai mult de 95% dintre neoplaziile de la acest nivel sunt
adenocarcinoame dezvoltate din structurile acinare prostatice.
Incidenţa cancernlui prostatic creşte odată cu vârstă, existând
un tipar genetic familial cu o frecvenţă mai crescută în rândul
afroamericanilor comparativ cu americanii caucazieni. Dieta
bogată în lipide a fost identificată ca factor etiologic contributiv
în unele studii şi un tipar de transmitere ereditară autozomal
dominantă a fost obiectivat la unii pacienţi, în special în rândul
celor cu un debut precoce al bolii.
Din punct de vedere histologic, adenocarcinomul poate
fi identificat la autopsie în procente de 30% şi 70% în rândul
bărbaţilor de peste 50 de ani, respectiv 80 ani. Astfel, regăsim
o discrepanţă semnificativă între rezultatul histopatologic
şi boala semnificativă clinic.
Tablou clinic şi evaluare
Majoritatea bărbaţilor cu carcinom prostatic în stadiu incipient
nu prezintă simptome specifice bolii. Cancerul prostatic şi
HBP se pot întâlni simultan, dar aparent nu există o relaţie
de cauzalitate între ele. Simptomele uri1rnre obstructive pot
fi consecinţa HBP sau, pe măsură ce carcinomul avansează,
a ţesutului tumoral. Pacienţii cu boală avansată pot prezenta
scădere ponderală, durere pelvină, obstrucţie ureterală,
hematurie macroscopică sau dureri osoase cauzate de metastazele
la distanţă.
Tuşeul rectal
Tuşeul rectal este o metodă de examinare impo11antă pentrn
detectarea carcinomului prostatic. O prostată normală
este netedă, simetrică şi are o consistenţă similară cu cea a
musculaturii eminenţei tenare a mâinii. 80% din cancerele
de prostată se dezvoltă în zona periferică şi, odată ce ating
o dimensiune suficientă, sunt palpabile ca zone de induraţie
sau noduli în ţesutul prostatic (Figura 29-3).
Pentru tuşeul rectal, pacientul este poziţionat cu genunchii
la piept sau în ortostatism aplecat spre înainte. Indexul mâinii
dominante acoperit cu manuşă si lubrifiant este introdus în
rect. Prostata este palpată prin peretele rectal anterior (în
mod nonnal veziculele seminale nu se pot palpa). Marginile
prostatei ar trebui să fie bine delimitate, iar zonele de
induraţie, nodulii sau asimetria trebuie consemnate.
Antigenul specific prostatic
Antigenul specific prostatic (PSA) este piatra de temelie în
screening-ul carcinomului prostatic. Începând cu răspândirea
implementării screening-ului la începutul anilor '90, decesele
cauzate de cancerul de prostată au scăzut cu aproximativ
40%. Pentru cei cu risc crescut, afroamericani şi pentru cei
cu istoric familial de cancer de prostată, screening-ul ar
trebui luat în considerare începând cu vârsta de 40 ani. La
pacienţii vârstnici şi la cei cu speranţă de viaţă <IO ani, se
poate ca screening-ul pentru cancer de prostată să nu aducă
un beneficiu semnificativ. De fapt, două studii clinice de
scară largă au demonstrat că screening-ul anual al întregii
populaţii pentru carcinom prostati (nu doar al celor cu risc
înalt) poate să nu aducă beneficii. In ciuda acestui concept,
unii autori susţin monitorizarea PSA-ului începând cu vârsta
de 55 ani în rândul tuturor pacienţilor. În final, decizia de a
monitoriza PSA-ul pentru depistarea cancerului de prostată
ar trebui să fie luată de comun acord între pacient şi medic.
PSA-ul este o serin-protează a cărei funcţie este de a
cliva proteinele din sperma postejaculatorie. PSA-ul seric
este specific prostatei, dar nu este specific cancerului de
prostată, deoarece acesta este secretat de celulele epiteliale
prostatice atât maligne, cât şi benigne. În ondiţii nonnale,
PSA-ul este secretat în lumenul prostatic. In orice patologie
care modifică arhitectura prostatică normală, polaritatea
celulară este alterată şi PSA-ul este secretat atât în lumenul
uretrei prostatice, cât şi în circulaţia sangvină. Astfel, nivelul
PSA-ului poate fi crescut în cazul bărbaţilor cu prostatită,
HBP, carcinom prostatic sau orice altă patologie care pe11urbă
polaritatea celulară.
Figura 29-3. Reprezemare schematică a unui carcinom
prostatic palpabil cu ex1ensie în vezicula seminală (stânga)
şi în muşchiul ridicător anal (dreapta) Majoritatea carcinoamelor
prostalice se dezvoltă în zona periferică şi,
odată ce ajung la o dimensiune suficientă, sunt palpabile
prin tuşeu rectal ca zone de induraţie sau noduli. (Din
Lawrence PF. Essentia/s o/Surgical Special/ies. Ediţia
a 3-a. Philadelphia, PA: Lippincott Williams şi Wilkins;
2007) UJCC- Union for lntemational Cancer Control
(Uniunea Internaţională pentru Controlul Cancerului).