LAWRENCE_EDITABIL

Capitolul 23 Chirurgie pediatrică 405
A
B
Figura 23-13. A. Gastroschizis, cu anse intestinale exteriorizate şi neacoperite de sac. H. Anse intestinale în membrană de silicon.
treptată a conţinutului intestinal şi închiderea peretelui abdominal
odată ce viscerele au fost reduse în întregime. Membrana
de silicon este comp1imată manual progresiv, zilnic. În cazul
pacienţilor cu gastroschizis, se preferă din ce în ce mai frecvent
închiderea primară fără anestezie generală, când reintegrarea
anselor se face „la patul bolnavului", fără a necesita intubaţie
oro-traheală, iar defectul paiietal este acope1it cu fragmente
de cordon ombilical. Cordonul ombilical este fixat cu ajutorul
steri-stiip-urilor şi a bandajelor, fără a fi necesare suluri.
În cazul pacienţilor cu omfalocel, tratamentul este similar,
însă intervenţia chirurgicală nu se realizează în condiţii de
urgenţă, astfel încât pot fi evaluate malfo1maţiile asociate.
În cazul în care pacientul prezintă afecţiuni severe, cu risc
crescut anestezic, se aplică la nivelul sacului substanţe antiseptice
care dete1111ină procese de scarificare (sulfadiazină
de argint [Silvadene] sau betadină), urmând un proces de
epitelizare, cu ti·ansfonnarea sacului într-o hernie venti·ală
ce poate fi reparată în intervenţie electivă.
Figura 23-14. Gastroschizis complicat cu atrezie intestinală
şi sindromul intestinului scurt. A se observa că defectul este
localizat pe partea dreaptă a cordonului ombilical.
În cazul în care gastroschizisul asociază atrezii intestinale,
se recomandă ca acestea să fie reparate odată ce se
reduce inflamaţia de la nivelul anseloe, într-un timp uletrior
(Figura 23-14). Perioada de recuperare postoperatorie poate
fi prelungită.
Prognostic
Pacienţii cu gastroschizis prezintă f r ecvent postoperator
disfuncţii intestinale ca utmare a inflamaţiei cronice a anselor
intestinale expuse expuse acţiunii lichidului amniotic,
însă rezultatele pe termen lung sunt, în general, favorabile.
Prognosticul pacienţilor cu omfalocel este, de regulă, legat
de malfonnaţiile congenitale asociate.
Circumcizie
Circumcizia reprezintă una dintre intervenţiile chirurgicale
cele mai vechi, fiind cea mai frecventă intervenţie chirurgicală
practicată la pacienţii de sex masculin din SUA. Deşi
aproximativ 90% dintre băieţii din SUA sunt circumcişi în
perioada neonatală, circumcizia de rutină se efectuează la
doar 32% din băieţi în Canada, 15% în Australia şi rareori
în Europa. Circumcizia rămâne un subiect controversat,
chiar şi în rândul specialiştilor. The American Academy
of Pediatrics, aprobă în 2012 circumcizia neonatală, afirmând
că beneficiile acestei intervenţii includ prevenirea
infecţiilor t:ractului urinar, riscul redus de cancer peni.an
şi o incidenţă scăzută a bolilor cu transmitere secundară.
The Canadian Pediatrics Society (2016), susţine însă că
riscurile depăşesc beneficiile circumciziei neonatale de
rutină. În ceea ce priveşte analgezia, se recomandă realizarea
unui bloc peni.an.
Prepuţul acoperă în întregime glandul, cu excepţia unei
mici deschideri la nivelul meatului uretral şi este aderent de
acesta la nastere, prezentând aderente congenitale, ce vor fi
desfăcute mi târziu în copilărie. În czul băieţilor necircumcişi,
se recomandă începerea decalotării după vârsta de 2-3
ani. Fimoza adevarată constă în imposibilitatea decalotării
din cauza unui inel de fimoză la nivelul prepuţului şi nu din
cauza aderenţelor fiziologice.