LAWRENCE_EDITABIL

Capitolul 15 Colon, rect şi anus 223
A
endoscopică nu identifică modificări la nivelul mucoasei,
cu excepţia prezenţei diverticulilor. Tratamentul BDSN
include modificări dietetice cu creşterea apo1tului de fibre
alimentare ingerate sau administrarea de suplimente cu fibre.
Diverticulita
Diverticulita este inflamaţia unuia sau a mai multor dive1ticuli
ce se poate extinde la ţesuturile de vecinătate. Inflamaţia
este iniţiată de obstrucţia coletului diverticular de către un
coprolit. Această obstrncţie determină fie o microperforaţie
ce induce inflamaţia peretelui colic, fie o macroperforaţie
ce se extinde în ţesutul pericolic. Dive1ticulita acută poate
avea grade diverse de severitate şi poate fi clasificată în
diverticulită complicată sau necomplicată. Dive,ticulita
necomplicată are ca manifestări clinice durerea în cadranul
inferior stâng cu instalare subacută, febră, tulburări de tranzit
(constipaţie sau diaree) şi, uneori, palparea unei formaţiuni
abdominale.
Tabloul clinic al diverticulitei
Manifestările clinice ale dive1ticulitei complicate sunt determinate
de consecinţele perforaţiei dive1ticulare şi includ:
formarea de abcese, fistule, perforaţia liberă în peritoneu şi
obstrucţia parţială sau totală a lumenului colic. Pacienţii care
dezvoltă un abces au, de obicei, aceleaşi manifestări clinice
ca pacienţii cu dive1ticulită necomplicată, dar exacerbate,
şi prezintă durere în cadranul inferior stâng, febră, apărare
musculară şi leucocitoză (Figura 15- lO).
Fistula colo-vezicală este cea mai frecventă complicaţie
fistulară provocată de diverticulită. Este mai frecventă la
bărbaţi decât la femeile care nu au avut o histerectomie în
antecedente, deoarece uterul acţionează ca o barieră între
colon, vezica urinară şi vagin. Femeile la care s-a practicat
o histerectomie pot dezvolta o fistulă colo-vezicală sau
colo-vaginală. Apariţia unei fistule se manifestă prin diaree,
eliminare de materii fecale prin vagin (fistulă colo-vaginală),
pneumaturie sau infecţii urinare repetate (fistulă colo-vezicală)
sau, în caz de fistulă colo-cutanată, dezvoltarea unei supuraţii
de perete abdominal, urmată de evacuarea spontană cutanată
de puroi şi, apoi, de materii fecale. Protocolul de diagnostic
include computer-tomografia şi colonoscopia pentru a
exclude alte leziuni ale mucoasei colice. Prezenţa de aer în
vezica urinară în absenţa unei instrumentări recente susţine
diagnosticul de fistulă colo-vezicală. Cistoscopia este uneori
indicată pentru excluderea unei patologii vezicale intrinseci.
B
Figura 15-9. A. Dive1iiculoză sigmoidiană decelată prin clismă
baritată. B. Aspect colonoscopic al orificiilor diverticulare.
includ durere abdominală recurentă cu localizare mai frecventă
în cadranul inferior stâng şi modificări ale tranzitului
intestinal, precum constipaţie, diaree, alternanţă de diaree şi
constipaţie şi, uneori, hemoragie digestivă inferioară. Examenul
clinic este, de cele mai multe ori, negativ sau poate
decela o uşoară apărare musculară în cadranul inferior stâng.
Sunt absente febra şi leucocitoza. Explorările radiologice
decelează spasm segmentar şi stenoză lwninală. Explorarea
Figura 15-1 O. Aspect computer tomografie al unui abces
cauzat de perforaţia diverticulară.