LAWRENCE_EDITABIL

452 Chirurgie generală şi specialităţi chirurgicale
medie şi distală) şi câte trei articulaţii (metacarpofalangiană-MCF,
interfalangiană proximală-IFP şi interfalangiană
distală-IFD), cu excepţia policelui care are numai două
falange (proximală şi distală) şi două articulaţii (MCF şi o
singură interfalangiană-IF) (Figura 24-27).
Anatomia şi evaluarea nervoasă
Mâna este inervată de nervii median, ulnar şi radial. Nervul
median abordează mâna la nivelul articulaţiei pumnului după ce
trece prin canalul carpian împreună cu cele 9 tendoane flexoare
extrinseci ale degetelor (Figura 24-28). Ramura motorie a nervului
median, destinată muşchilor tenarieni, ia naştere la nivelul
canalului carpian sau imediat distal de acesta. Ramurile digitale
comune ale nervului median inervează muşchii lombricali ai
indexului şi mediusului. Nervul median dă naştere ramurilor
senzitive care inerveaz.ă faţa volară a policelui, indexului şi
mediusului şi jumătatea radială a inelarului (Fi gura 24-29A).
Nervul ulnar, împreună cu artera ulnară, abordează mâna la nivelul
articulaţiei pumnului trecând prin canalul Guyon. La nivelul
mâinii, nervul ulnar emite ramurile motorii pentru musculatura
intrinsecă. Ramurile sale digitale inerveaz.ă senzitiv feţele volară
şi dorsală ale jumătăţii ulnare a inelarului şi întregul deget mic
(Figura 24-29B). Nervul radial (Figura 24-29C) are traiect pe faţa
dorsală şi inerveaz.ă senzitiv faţa dorsală a policelui, a indexului,
a mediusului şi a jumătăţii radiale a inelarului. Componenta sa
motorie inerveaz.ă muşchii extensori ai articulaţiei pumnului şi
ai articulaţiilor MCF şi muşchii lung abductor, scurt extensor
si lung extensor ai policelui. Această schemă a inervaţiei poate
suferi variaţii anatomice semnificative.
Pentru examinarea mâinii, poate fi efectuată testarea funcţiei
motorii şi senzitive a tuturor celor trei nervi. Funcţia senzitivă
este, de obicei, testată prin atingerea uşoară cu o bucată de vată
sau cu un filament fin, precum şi prin testul de discriminare
a două puncte. Pacientul este rugat să nu privească mâna în
timpul examinării. Dacă nu este clar că pacientul are afectată
funcţia senzitivă, examinarea trebuie repetată mai târziu. Funcţia
motorie a nervului median este testată prin posibilitatea de
efectuare a flexiei degetelor şi opoziţiei policelui şi degetului
mic. Întrucât muşchii tenarieni sunt inervaţi de nervul median,
Oase
Falange distale
Falange medii
Falange proximale
testarea funcţiei mototii distale a nervului median se face p1in
posibilitatea de a realiza pensa dintre police şi degetul mic.
Muşchii interosoşi, inervaţi de ne1vul ulnar, realizează abducţia
şi adducţia degetelor. Funcţia mototie a ne1vului ulnar se
testează prin îndepărtarea degetelor unul de celălalt împotriva
unei rezistenţe, sau prin posibilitatea de strângere a unei foi
de hârtie între feţele vecine a două degete adiacente în timp ce
examinatornl încearcă să tragă foaia. Fw1cţia motorie a nervului
radial se testează prin posibilitatea de a face extensia mâinii pe
antebraţ împotriva unei rezistenţe.
Anatomia muşchilor
Există două categorii de muşchi cu acţiune la nivelul mâinii:
extrinseci şi intrinseci. Muşchii extrinseci, atât flexorii cât şi
extensorii, îşi au originea la nivelul antebraţului şi inse11ia
tendoanelor la nivelul mâinii. Flexorii extrinseci sunt situaţi
la nivelul feţei votare a antebraţului şi sunt responsabili de
flexia degetelor şi de flexia mâinii pe antebraţ. Extensorii
extrinseci sunt localizaţi la nivelul feţei dorsale a antebraţului
şi sunt responsabili de extensia degetelor şi de extensia
mâinii pe antebraţ. Muşchii intrinseci îşi au atât originea
cât şi inserţia la nivelul mâinii.
Anatomia şi examinarea flexorilor
Flexia articulaţiilor MCF, IFP şi IFD este efectuată de unităţi
musculotendinoase separate. Muşchii lombricali, care sunt
muşchi intrinseci, îşi au originea la nivelul mâinii şi se inseră
la nivelul falangelor proximale după ce încrucişează articulaţiile
MCF (Figura 24-30). Muşchii lombricali, împreună
cu muşchii interosoşi, produc flexia î.n articulaţia MCF şi
extensia în aiticulaţiile IFP şi IFD. Flexorii extrinseci, respectiv
flexorul superficial şi flexorul profund ai degetelor,
produc flexia în articulaţiile lFP şi IFD.
Flexorul profund al degetelor îşi are otiginea la nivelul
antebraţului şi dă naştere la 4 tendoane care au traiect prin
canalul carpian şi se inseră la nivelul bazei falangelor distale
ale degetelor. Funcţia lor se testează prin blocarea flexiei în
articulaţia IFP a degetului examinat şi urmărirea posibilităţii de
efectuare a flexiei în articulaţia IFD (Figura 24-31 ). Deoarece
Articulaţii
lnterfalangiană
distală (IFD)
lnterfalangiană -----H---<
proximală {IFP)
Falanga distală
Falanga proximală
lnterfalangiană
Metacarpien
Trapezoi d _ _-_
-_ -_ -_ -_ -_ -_ -_ -_ -_ -._:.ţ: \_5,'<:. --t;rî:2-+-- Osul cu cârlig
Trapez
Piramidal
Osul mar
Pisiform
Scafoid
Semilunar
Carpometacarpiană ---'<--"f-,
{ ,.articulaţie în şa")
Figura 24-27. Scheletul mâinii şi încheieturii mâinii. (Din Lawrence PF. Essentials ofSurgical Specialties. Ediţia a 3-a, Philadelphia,
PA: Lippincott Williams & Wilkins; 2007.)