02.11.2021 Views

LAWRENCE_EDITABIL

Create successful ePaper yourself

Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.

Capitolul 19 Chirurgia endocrină 307

independent de activitatea axului renină-angiotensină şi

care nu este suprimat de încărcarea cu sare. HAP a fost

raportat la> 10% dintre pacienţii hipertensivi, respectiv la

20% dintre pacienţi cu hipertensiune arterială rezistentă.

Deşi tabloul clinic clasic al HAP este reprezentat de hipertensiune

arterială şi hipokalemie, doar 30% dintre pacienţi

vor avea hipokalemie la prezentarea iniţială. Importanţa

diagnosticării precoce a HAP constă în faptul că acesta

poate fi curabil prin tratament chirurgical, fără de care

aceşti pacienţi au morbiditate şi mortalitate cardiovasculară

mai mari decât pacienţii cu hipertensiune arterială cu

alte etiologii.

Tablou clinic

Majoritatea pacienţilor se prezintă fără simptomatologie

clinică, dar au adesea un istoric de hipertensiune arterială

necontrolată. Excesul de aldosteron scade nivelul de potasiu,

creşte nivelul de sodiu total al organismului şi creşte volumul

extracelular, rezultând alcaloză metabolică şi hipertensiune

arterială. Rezultatele biochimiei relevă, în mod classic,

concentraţii plasmatice şi urinare crescute de aldosteron

şi o reducere a activităţii reninei plasmatice neresponsivă

la stimulare. Aldosteronul este secretat în mod normal

ca răspuns la un volum saguin circulant redus, la un flux

sanguin renal redus, la epuizarea rezervelor de sodiu sau la

restricţia de sodiu şi la încărcarea cu potasiu. Aldosteronul

stimulează absorbţia de sodiu la nivelul tuburilor contorţi

distali şi colectori corticali. Reabsorbţia de sodiu are loc la

schimb cu excreţia ionilor de hidrogen şi potasiu.

Diagnostic

Acest diagnostic este pus în discuţie la pacienţii cu hipertensiune

arterială moderată, severă sau rezistentă la

tratamentul medicamentos, hipertensiune arterială şi hipokalemie,

hipertensiune arterială şi leziune suprarenaliană sau

hipertensiune arterială la un pacient cu istoric familial de

HAP, hipertensiune arterială cu debut precoce sau sechele

de hipertensiune arterială. Dintre aceşti pacienţi, 55-60 %

au un adenom suprarenalian, în timp ce 35-45% prezintă

hiperplazie suprarenaliană bilaterală. Rar, un adenom cortical

suprarenalian poate face parte din sindromul MENI.

Detem1inarea raportului aldosteron-renină (RAR) este

cel mai bun test de screening iniţial. Înainte de testare, hipokaliemia

trebuie corectată şi aportul de sodiu nu trebuie

restricţionat; anumite medicamente precum spironolactonă,

diuretice cu excreţie de potasiu şi consumul de tutunul

masticabil trebuie oprite cu 4 săptămâni înainte de testare.

Un RAR >20 este sugestiv pentru HAP şi un RAR> 30 este

un criteriu de certitudine pentru diagnosticul de HAP. Dacă

un pacient are RAR pozitiv, confirmarea se poate efectua

prin testul încărcare orală cu sodiu, perfuzie salină, supresie

cu fludrocortizon sau teste de provocare la captopril. După

confirmarea HAP, se indică efectuarea unei tomografii

computerizate de abdomen tuturor pacienţilor. Prelevarea de

probe din ambele venele suprarenale, cu dozarea nivelelor

de aldosteron, este utilizată pentru a confimia că leziunea

evidenţiată imagistic este sursa hipersecreţiei.

Tratament

La pacienţii cu adenom unilateral trebuie normalizate preoperator

hipertensiunea arterială şi hipokaliemia, adesea

cu un antagonist al receptorilor mineralocorticoizi (precum

spironolactona). Adrenalectomia unilaterală laparoscopică este

tratamentul de elecţie la aceşti pacienţi. După îndepărtarea

adenoamelor, tensiunea arterială se normalizează în 70% din

cazuri; restul vor necesita o terapie antihipertensivă moderată.

Tratamentul cu spironolactonă este utilizat la pacienţii cu

hiperaldosteronism la care nu poate fi evidenţiat un adenom

suprarenalian. La majoritatea acestor pacienţi, cauza hiperaldosteronismului

este hiperplazia suprarenală bilaterală

difuză, iar adrenalectomia bilaterală nu este recomandată.

Carcinomul cortical suprarenalian

CCS sunt tumori rare, cu o incidenţă anuală mondială de

2 cazuri la un milion de oameni. Deşi pot apărea la orice

vârstă, CCS se diagnostichează cel mai frecvent în decada

a patra şi a cincea de viaţă. Aceste tumori sunt de obicei

unilaterale, iar simptomele sunt cel mai adesea legate de

hipersecreţia hormonală, descoperită în 40-60% dintre

cazuri. Prognosticul este, în general, rezervat, 50-70%

dintre pacienţii dezvoltând boală metastatică. Prognosticul

rezervat este asociat cu stadiul avansat al bolii la momentul

diagnosticului şi cu rezecţia chirurgicală incompletă.

Semnificaţia prognostică a gradului de diferenţiere tumorală,

a hipersecreţiei hormonale, a vârstei, a sexului şi a

dimensiunii tumorii sunt controversate.

Majoritatea CCS sunt tumori mari, deseori >6 cm, încapsulate,

friabile şi prezintă necroză centrală extinsă şi hemoragie.

Adesea, este dificilă diferenţierea tumorilor suprarenaliane

benigne de leziunile maligne doar pe baza caracteristicilor

celulare. Invazia venoasă sau capsulară şi metastazele la

distanţă sunt cele mai sigure semne de malignitate. Cu

toate acestea, necroza tumorală, hemoragia intratumorală,

pleomorfismul nuclear şi celular marcat, respectiv prezenţa

multiplelor mitoze per câmp microscopic cu puterea maximă

de mărire, pledează pentru diagnosticul de CCS.

Tablou clinic

Peste 50% dintre pacienţii cu CCS se prezintă cu SC; 15%

prezintă carcinoame virilizante, feminizante sau secretante

doar de aldosteron; 10% dintre tumori sunt descoperite ca

fiind hormonal active doar prin teste biochimice. Cu toate

acestea, în majoritatea cazurilor, CCS sunt descoperite incidental

pe investigaţiile imagistice. Decelarea unei formaţiuni

abdominale este frecventă. Femeile cu tumori virilizante

vor avea hirsutism, calviţie, hipertrofia masei musculare

şi amenoree. Băieţii vor prezenta manifestări de pubertate

precoce. De regulă, la bărbaţii cu tumori virilizante este

prezentă ginecomastia, atrofia testiculară, impotenţa sau

scăderea libidoului.

Diagnostic

Evaluarea prin CT este modalitatea imagistică diagnostică

de elecţie pentru leziunile suprarenaliene. Caracteristicile

unei formaţiuni tumorale observate pe CT abdominal, sugestive

pentru un carcinom suprarenalian includ: dimensiuni

mari, margini neregulate, heterogenitate, aspect de necroză

centrală, calcificări, prezenţa unei adenopatii regionale,

invazia structurilor adiacente şi prezenţa metastazelor.

CCS diseminează cu predilecţie pe cale hematogenă prin

vena suprarenală.

Tratament

Tratamentul de elecţie este ablaţia chirurgicală cu îndepărtarea

în totali te a tumorii. Rezecţia este posibilă în 80% din cazuri.

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!