LAWRENCE_EDITABIL

Capitolul 15 Colon, rect şi anus 231
TABELUL 15-3. Prezentare comparativă a tipurilor de polipi colorectali
Tip Frecvenţă Localizare Potenţial Malign Tratament
Adenom tubular 25% dintre adulţii >SO ani 20% în rectosigmoid Scăzut Excizie endoscopică
Adenom vilos
vor avea un adenom
80% în rectosigmoid Ridicat Excizie endoscopică
Hamartom Rar Intestin subţire
Inflamator Rar, cu excepţia B11 Colon şi rect
Scăzut; rar
Niciunul
Excizie în caz de
sângerare sau
obstrueţie
Urmărire
Hiperplazie Frecvent Stomac, colon şi rect Niciunul Urmărire
811, boli inflamatorii intestinale.
în lumenul colonului şi al rectului. Au fost descrise o varietate
de tipuri de polipi, toate prezentând comportamente
biologice diferite (Tabelul 15-3).
Polipii inflamatori (pseudopolipii) sunt f r ecvenţi în B11
şi nu au potenţial malign. Hamartoamele (polipii juvenili
şi polipii asociaţi cu sindromul Peutz-Jeghers) au, în
mod similar, potenţial malign foarte scăzut şi, de multe
ori, regresează spontan sau se autoamputează. Simpla lor
monitorizare este o măsură eficientă şi sigură. Cu toate
acestea, polipii care se încadrează în categoria generală
de „adenoame" sunt considerate leziuni premaligne şi este
indicată o vigilenţă crescută. Histologic, adenoamele sunt
descrise ca (I) tubulare, (2) tubuloviloase, (3) viloase sau
(4) adenoame sesile serate. Adenoamele viloase au cel mai
mare risc de a deveni maligne. Argumentele pentru potenţialul
malign al adenoamelor includ (I) incidenţa ridicată
a cancerului asociat cu polipii din sindromul polipozei
adenomatoase familiale (PAF), (2) apariţia simultană a
cancerelor şi a polipilor la acelaşi pacient, (3) carcinogenii
care produc atât adenoame, cât şi cancere în acelaşi model
experimental şi (4) riscul redus de cancer asociat la cei la
care polipii au fost rezecaţi.
Tabloul clinic şi evaluarea polipilor
Polipii sunt de obicei asimptomatici, dar uneori sângerează
suficient pentru a determina pacientul să efectueze evaluări
medicale. Sunt detectaţi cel mai frecvent în timpul mmăririi
colonoscopice de 111tină (Figura I 5-16). Ocazional, un istoric
Figura 15-16. Un polip detectat în timpul colonoscopiei.
familial de polipi poate face ca pacientul să beneficieze de
screeningul endoscopic al acestora.
Tratamentul polipilor
Tratamentul polipilor coloniei implică polipectomie colonoscopică.
Aceasta pennite analiza histopatologică şi
identificarea corectă a tipului de polip. Ocazional, un polip
mare sau plat nu poate fi îndepă1tat colonoscopic cu margini
de siguranţă şi o rezecţie segmentară a colonului se practică
în cazul în care biopsia confirmă leziunea ca fiind un adenom.
Pentru afecţiunile caracterizate prin polipoză extinsă
(ex. sindromul PAF), operaţia cel mai frecvent efectuată
este colectomia totală.
Cancerul colorectal
Cancerul colorectal reprezintă o cauză majoră de deces in
Statele Unite. Confonn Societăţii Americane de Oncologie,
este al treilea cel mai frecvent tip de cancer în rândul bărbaţilor
şi al femeilor şi se estimează că >55.000 de oameni
mor anual prin această boală. În fiecare an sunt identificate
aproximativ 140.000-145.000 de cazuri noi. Majoritatea
cancerelor colorectale apar sporadic, fără o mutaţie genetică
cunoscută. Deşi un număr mare de factori sunt asociaţi cu
apariţia acestei boli, teoriile despre etiologia sa sunt centrate
pe impactul carcinogenezei chimice intraluminale. Există
diverse teorii care susţin că aceşti carcinogeni fie sunt ingeraţi,
fie sunt rezultatul proceselor biochimice care apar
în lumenul intestinal. Studiile epidemiologice geografice
arată că anumite populaţii au o incidenţă foa1te scăzută a
cancerului de colon şi rect, aparent ca mmare a identificării
unor factori alimentari favorabili (ex. conţinutul ridicat în
fibre, conţinutul redus de grăsimi), deşi obiceiurile sociale
şi lipsa carcinogenilor din mediu nu pot fi excluse. Anumite
programe de sănătate promovează o dietă cu un nivel scăzut
de grăsimi şi bogată în fibre ca factor protector împotriva
cancerului colorectal. A fost sugerată chimioprevenţia, prin
ingestia de agenţi precum carotenoizii şi alţi antioxidanţi,
dar eficacitatea acestei măsuri nu este dovedită. Există
unele dovezi confom1 cărora inhibitmii de prostaglandină,
precum aspirina şi sulindacul, atunci când sunt consumaţi în
mod regulat, scad semnificativ riscul de formare a polipilor
adenomatoşi şi de apa1iţie a cancerului de colon.
Aproximativ 6% din toate tipurile de cancer colorectal sunt
cauzate de către un sindrom de cancer familial, cu o mutaţie
genetică cunoscută care poate fi moştenită. Sindromul PAF,
cauzat de o mutaţie a genei APC, este responsabil de I%