LAWRENCE_EDITABIL

Capitolul 3 Nutriţia în patologia chirurgicală 31
TABELUL 3-6. Complicaţii metabolice ale NP
Complicaţii
Hipovolemie
Hipervolemie
Hipopotasemie
Hiperpotasemie
Hiponatremie
Hipernatremie
Hipoglicemie
Hiperglicemie
Hipertrigliceridemie
Hipocalcemie
Hipercalcemie
Hipomagneziemie
Hipermagneziemie
Hipofosfatemie
iperfosfatemie
Retenţie azotată
prerenală
Acizi graşi esenţiali
Cauze posibile
Aport lichidian insuficient, poliurie
Aport hidric excesiv, disfuneţie renală, insuficienţă
cardiacă congestivă, insuficienţă hepatică
Sindrom de realimentare, deficit în administrarea de
potasiu, pierderi crescute
Disfunqie renală, exces în administrarea de potasiu,
acidoză metabolică, diuretice economisitoare de potasiu
Aport hidric excesiv, sindrom nefritic, insuficienţă
adrenală, diluţie excesivă
Lichide în cantitate insuficientă, aport excesiv de sodiu,
pierderi excesive de apă
întrerupere bruscă a NP, supradoză insulină
Infuzie rapidă a unei cantităţi crescute de glucoză, sepsis,
pancreatită, corticoterapie, diabet, vârstnici
Imposibilitatea eliminării excesului de lipide, sepsis,
cantitate excesivă de dextroză exogenă şi administrare de
insulină, insuficienţă multiplă de organe, medicaţie care
alterează absorbţia lipidelor, istoric de hiperlipidemie
Aport vitamina D scăzut, hipoparatiroidism, legarea
calciului de către citrat în transfuzia masivă de sânge,
hipoalbuminemie
Insuficienţa renală, sindrom de liză tumorală, cancer
osos, exces de administrare de vitamina D, imobilizare
prelungită, hiperparatiroidism de stres
Sindrom de realimentare, etilism, medicaţia diuretică,
pierderi crescute, diferite clase de medicamente,
cetoacidoză diabetică, chimioterapie
Administrare excesivă de magneziu, insuficienţă renală
Sindrom de realimentare, etilism, antiacizi ce leagă fosfaţi,
infuzie dextroză, alimentare excesivă, hiperparatiroidism
secundar, insulinoterapie
Disfuneţie renală, aport exagerat
Deshidratare, aport excesiv de proteine, aport inadecvat
caloric non-proteic cu mobilizarea proteinelor endogene
Aport insuficient de acizi graşi polinesaturaţi cu catenă lungă
Tratament
Creşterea cantităţii de lichide administrate
Restrieţie hidrică, diuretice, dializă
Creşterea administrării de potasiu IV
Scăderea administrării de potasiu, chelatori
de potasiu, dializă în cazuri extreme
Restricţie lichidiană, creşterea administrării
de sodiu
Scăderea administrării de sodiu, repleţia
deficitului de apă
Administrare de dextroză
Insulină, scăderea ratei de infuzie a
dextrozei
Scăderea volumului de lipide administrat,
întreruperea lipidelor până la 14 zile pentru
normalizarea nivelului
Suplimentare calciu
Soluţie salină izotonă, suplimentare fosfaţi
anorganici, corticosteroizi, mitramicină
Suplimentare magneziu
Scăderea administrării de magneziu
Suplimentare fosfat, întrerupere antiacizi ce
leagă fosfaţi
A se evita alimentarea excesivă, a se iniţia
cu precauţie infuzia de dextroză
Reducerea aportului de fosfat, chelatori
de fosfat
Aport hidric crescut, reducerea aportului
proteic, creşterea numărului de calorii
obţinut din substanţe non-proteice
Administrare lipide
IV, intravenos; NP, nutriţie parenterală.
/
modului de degradare a proteinelor ce necesită marcarea
cu izotopi stabili. Analiza balanţei azotate prezintă cea mai
mare acurateţe la pacienţii care primesc un aport nutriţional
consistent. Pentrn efectuarea acestor calcule, se consideră
că proteinele conţin 16% azot (6,25 g proteine = lg azot).
Balanţa azotată este calculată prin diferenţa între aportul
de azot fumizat prin terapia nutriţională şi azotul eliminat
( conţinutul urinar de azot la care se adaugă pierderile insensibile).
O balanţă azotată pozitivă între 2-4 g/zi indică un
status anabolic. Validitatea acestui calcul este influenţată de
afecţiunile ce se însoţesc de retenţie azotată ( ex. clearence-ul
creatininei <50 1nL/minut, insuficienţă hepatică severă) sau
care implică poliurie, pierderi prin diaree excesivă, plăgi
de dimensiuni mari sau fistule, exfolierea pielii în arsuri;