LAWRENCE_EDITABIL

570 Chirurgie generală şi specialităţi chirurgicale
trataţi prin chirurgie şi radioterapie postoperatorie. Aşadar,
schemele specifice de tratament sunt adaptate necesităţilor
medicale şi psihosociale ale fiecărui pacient.
Cavitatea orală şi faringele sunt afectate funcţional după
chirurgie şi radioterapie. Pacienţii cu acest tip de afectare
necesită echipe multidisciplinare de medici şi terapeuţi
pentru reabilitare şi păstrarea fimcţionalităţii. Tehnicile de
reconstrucţie chirurgicală şi de iradiere sunt în dezvoltare,
având scopul diminuării morbidităţi lor asociate tratamentului.
LARINGELE
Anatomie
Laringele ocupă compartimentul central al gâtului şi are
conexiuni musculare cu limba, mandibula, baza de craniu,
sternul şi clavicula. Cadrul laringian constă în nouă structuri
cattilaginoase. Există trei structuri cattilaginoase nepereche
(epiglota, tiroidul, cricoidul) şi trei structuri cattilaginoase
pereche (atitenoide, corniculate, cuneifonne) (Figura 27-
14). Epiglota este o structură situată anterior, în fonnă de
frunză, suprapusă orificiului laringian superior. Cattilajul
tiroid (mărul lui Adam), în fonnă de scut, conţine originea
anterioară a ligamentelor vocale şi este palpabil la nivelul
gâtului la adult. Cattilajul cricoid, singurul inel cattilaginos
complet al latingelui are fonnă de inel cu pecete localizată
posterior. Acesta este situat sub ca1tilajul tiroid şi este ataşat
poste1ior de articulaţia crico-tiroidiană, lateral de muşchiul
crico-tiroidian şi anterior de membrana crico-tiroidiană.
Ca1tilajele pereche aritenoide au o formă de piramidă cu 3
feţe şi se articulează inferior cu cricoidul. Acestea se situează
imediat inferior de 2 cartilaje mici, ca1tilajele cuneiforme
şi corniculate (Figura 27-15). Lateral, câţiva muşchi laringieni
intrinseci se inseră la nivelul procesului muscular al
aritenoidului. Procesul vocal se află medial şi la nivelul lui
se ataşează ligamentul vocal şi muşchiul vocal. Mişcările
mediale ale procesului vocal aproprie corzile vocale între ele
(adducţie), închizând calea aeriană la nivelul spaţiului glotic.
Muşchii laringelui sunt clasificaţi în extrinseci şi intiinseci.
Muşchii exti·inseci ascensionează şi tensionează laringele
ca pe un întJ·eg, în timp ce muşchii intiinseci mobilizează
corzile vocale. Muşchiul crico-a1itenoidian postetior roteşte
aritenoidul către lateral, deschizând (abducţie) corzile vocale
pentru respiraţie. Restul muşchilor intJ·inseci închid (adducţie)
corzile vocale pentlu fonaţie, tuse şi deglutiţie. Corzile vocale
au o st1 1 .1ctură unică şi complexă care facilitează vibraţia lor
în timpul fonaţiei. Muşchiul vocal este acoperit de tJ·ei straturi
de ţesut conjunctiv şi de un strat de epiteliu scuamos.
Inervaţia laringelui derivă din 2 ramuri ale nervului vag:
nervul laringeu superior, care asigură funcţia senzitivă şi
inervează muşchiul crico-tiroidian, şi nervul laringeu recurent,
care deserveşte funcţiile motorii ale celorlalţi muşchi
intJ·inseci. Netvul laringeu superior păt r unde în laringe prin
intermediul pătţii laterale a membranei tirohioidiene. Nervul
laringeu recurent părăseşte trunchiul nervului vag şi realizează
o buclă pe sub arcul a01tic, pe partea stângă, şi pe sub
artera subclavie, pe partea dreaptă. Ulterior, urcă în unghiul
traheo-esofagian, ramificându-se pentru a inerva laringele.
Ne1vul laringeu recurent stâng are un traiect mai lung în
torace şi drept utmare, este mult mai susceptibil leziunilor.
Drenajul limfatic al laringelui este dependent de localizare.
Embriologic, laringele este format la fuziunea diverticulului
respirator cu tubul digestiv. Laringele supraglotic are un
drenaj limfatic bine reprezentat, bilateral către ganglionii
jugulari profunzi. Laringele glotic şi subglotic au limfatice
rare, care drenează cătJ·e ganglionii pretraheali şi paratraheali.
Fiziologie
Funcţiile primare al laringelui sunt respiraţia, protecţia căii
aeriene şi fonaţia. ln timpul respiraţiei 1101male, glota se
deschide larg, înaintea coborârii diafragmei. În deglutiţie,
laringele acţionează ca o valvă prin susţinerea unei serii de
evenimente complexe, sincronizate, penti·u a închide calea
aeriană, prevenind astfel aspirarea. Înainte ca bolul alimentar
să ajungă la laringe, muşchii extrinseci ai laringelui îl
ascensionează. În acest moment, se deschid larg sinusurile
ADULT
Epiglotă
Os
hioid
Membrana
cricotiroidiană
Cartilaj
tiroid
Cartilaj
cricoid
Inele
cartilaginoase
traheale
Notă: Nu există spaţiu
la nivelul cartilajului
cricotiroidian al
laringelui la copil
Figura 27-14. Arhitectura lar·ingelui la adult si la copil. (Din Lawrence PF. Essentials ofSurgical Specialries. Ediţia a 3-a. Philadelphia,
PA: Lippincott Williams & Wilkins; 2007.)