LAWRENCE_EDITABIL

336 Chirurgie generală şi specialităţi chirurgicale
Explorări radiologice şi imagistice
O varietate bogată de investigaţii radio-imagistice vin în ajutornl
stabilirii diagnosticului şi al tratamentului afecţiunilor splinei.
Radiografia abdominală pe gol
Aspectul unei spline nonnale poate fi rareori evidenţiat prin
radiografii abdominale. Totuşi, splenomegalia poate fi sugerată
indirect atunci când există o deviere a colonului înspre
caudal sau a stomacului spre medial, sau când hemidiafragmul
stâng este ascensionat. Uneori poate fi observat un contur
radiologic mărit al splinei (Figura 20-21 ). Fracturi le survenite
la nivelul arcurilor costale inferioare stângi pot fi sugestive
pentru leziuni concomitente ale parenchimului splenic.
Ecografia abdominală
Ecografia este o investigaţie extrem de utilă pentru evaluarea
dimensiunilor splinei. Aceasta poate evidenţia existenţa
splenomegaliei, prezenţa chisturilor splenice sau a abceselor
splenice (Figura 20-22). Ecografia abdominală rămâne una
dintre cele mai bune metode de a evalua rapid pacienţii cu
traumatisme pentru prezenţa sângelui în cavitatea peritoneală
(vezi prezentările din paragraful Trauma abdominală din
Capitolului 9). Aerul din interiorul intestinelor poate însă să
se interpună şi să limiteze vizualizarea ecografică a splinei şi
a altor organe·abdominale. Ultrasonografia Doppler poate fi
utilizată pentrn a aduce informaţii despre vascularizaţia splinei.
Computer Tomografia (CT)
CT-ul efectuat cu substanţă de contrast intravenoasă şi per os
este cea mai utilă tehnică radioimagistică pentru detetrninarea
dimensiunilor şi a leziunilor splinei (Figura 20-23). CT-ul
poate fumiza, de asemenea, informaţii utile despre prezenţa
Figura 20-21. Radiografie abdominală ce relevă o splină mărită
(umbră radioopacă în cadranul superior stâng).
Figura 20-22. Ecografie abdominală·, care evidenţiază splina mărită în volum. În acest caz, splenomegalia este secundară
mielofibrozei.