LAWRENCE_EDITABIL

Capitolul 28 Chirurgie ortopedică: bolile sistemului musculoscheletal 627
duce la protruzia procesului odontoid al axisului (C2) în
foramen magnum. Acest fenomen este numit impactare
occipito-atlanto-axială şi poate comprima măduva,
cauzând semne de traci lung.
3. Sinovita faţetelor articulare poate afecta orice vertebră
sub corpul axisului, cauzând instabilitate de segment,
cunoscută şi sub denumirea de subluxaţie subaxială.
Această instabilitate poate fi dovedită clinic prin examen
radiologic, în special în incidenţa laterală prin care se
vizualizează înclinarea anormală a corpului vertebral
sau deplasarea în direcţie antero-posterioară.
Prevalenţa instabilităţii ve1tebrale cervicale la pacienţii
cu poliaitrită reumatoidă este înaltă. Examinarea radiografică
a coloanei cervicale în flexie-extensie în incidenţa laterală
trebuie făcută pentru orice pacient reumatoid supus intubării
în cadrul anesteziei generale. Implicarea neurologică nu
este obligatoriu corelată cu gradul de subluxaţie al ve11ebrei
cervicale. Totuşi, atunci când deficitul neurologic este cauzat
de instabilitatea cervicală, tratamentul de elecţie este stabilizarea
prin fuziune chirurgicală. Totuşi, de cele mai multe
ori, durerea de gât de cauză reumatoidă este managerială cu
succes prin modalităţi de tratament conservator.
TULBURĂRILE ENDOCRINE METABOLICE
Osul este un material bifazic alcătuit dintr-un mineral ine1t
şi o matrice organică. Mineralul este compus din calciu
şi fosfor dispuse sub formă de cristale de hidroxiapatită
Caw(PO 4 MOH) i . Matricea organică (osteoidul) este alcătuită
în principal din colagen de tip I, cu o rezistenţă mare la
tracţiune. Componenta minerală a osului se opune fo11elor
de compresiune, în timp ce componenta organică alcătuită
din fibre de colagen asigură consolidarea şi rezistenţă la
efo1turile de îndoire şi răsucire (asemănător plasei de sârmă
din ciment). Osul normal este alcătuit în propo11ie de 70%
din componenta minerală şi de 30% din matricea organică.
OSTEOPOROZA
Rezistenţa osoasă depinde de cantitatea de componentă
minerală pe unitatea de volum. Î n osteoporoză, compoziţia
chimică a osului este normală, dar mineralul osos total este
cu peste 2 deviaţii standard sub etalonul corespunzător
vârstei. Raportul dintre componenta minerală osoasă şi
matricea organică este normal, dar valoarea absolută a
fiecăreia este scăzută. Prin unnare, osul are o rezistenţă
scăzută, este mai puţin dens şi este predispus la f r acturi
prin traumatisme minore. Cel mai f r ecvent tip de osteoporoză
este cel involutiv senil, întâlnit la femeile de rasă
albă în postmenopauză. Cauza este necunoscută. Există şi
alte afecţiuni care conduc la osteoporoză (Tabelul 28-6).
Osteoporoza este secundară artritelor cauzate de comorbidităţile
musculoscheletale ale vârstnicilor. Simptomele
apar atunci când masa osoasă este compromisă la un nivel
la care se produc fracturi ale scheletului ca minare a acţiunii
de rutină a forţelor mecanice. Fracturile prin compresie
ale corpilor vertebrali sau f r acturile femurului proxima!
(şold; vezi Figura 28-18), humerusului şi radiusului distal
(Colles; vezi Figura 28-15) sunt adesea primele manifestări
ale osteoporozei. Aceşti pacienţi trebuie investigaţi cu
privire la cauzele medicale corectabile ale osteoporozei şi,
de asemenea, trebuie evaluată densitatea minerală osoasă
pentru a putea cuantifica gradul de severitate al bolii.
Exerciţiile fizice, calciul din alimentaţie şi suplimentele
de vitamina D (şi estrogenii la femeile în perioada de
postmenopauză precoce) pot oferi o profilaxie eficientă
împotriva pierderii osoase în osteoporoză. Bifosfonaţii şi
calcitonina pot fi utilizaţi în tratamentul acestei afecţiuni,
fiind demonstrată o creştere a densităţii minerale osoase şi
o reducere a ratelor de fractură. Strategiile de prevenire pe
te1men lung a osteoporozei constau într-un aport adecvat
de calciu în perioada de creştere a organismului, precum şi
în menţinerea unui nivel corespunzător de activitate fizică.
OSTEOMALACIA
Osteomalacia este rezultatul unei deficienţe în conţinutul de
minerale al osului. Spre deosebire de osteoporoză, cantitatea
de matrice osoasă pe unitatea de volum este n011nală. Cu
toate acestea, matricea existentă este insuficient calcificată.
Din punct de vedere clinic şi radiologic, osteoporoza şi
osteomalacia sunt similare. Adesea, deosebirea se face doar
prin biopsie osoasă şi histomorfometrie, o tehnică analitică
ce necesită secţi;mi osoase ultrafine, nedecalcifiate şi marcate
cu tetraciclină. In osteomalacie sunt detectate zone osteoide
largi de os nemineralizat. Raportul dintre componenta
minerală osoasă şi matricea organică este scăzut, deoarece
există o deficienţă minerală. Î n osteoporoză, rapo1tul dintre
componenta minerală şi matrice este nonnal, deoarece
ambele sunt deficiente.
Mineralizarea osoasă inadecvată poate rezulta din
ap01tul nutritiv necorespunzător de vitamina D sau calciu,
TABELUL 28-6. Cauzele osteoporozei
Tip
Involutivă
Deficienţe nutriţionale
Tulburări endocrine
Utilizare de medicamente
Limitare a activităţii fizice
Artrite inflamatorii
Boli maligne
Idiopatică
Exemple
Postmenopauză
Scorbut
Hipogonadism
Hiperparatiroidism
Boală Cushing
Hipertiroidism
Corticosteroizi
Metotrexat
Repaus prelungit la pat
Stare de imponderabilitate
Artrită reumatoidă
Spondilită anchilozantă
Infecţie cronică (tuberculoză)
Mielom multiplu
Leucemie