LAWRENCE_EDITABIL

162 Chirurgie generală şi specialităţi chirurgicale
A
B
Miotomie
cricofaringiană
Diverticulectomie
Figura12-23. A. Tranzitul barita! arată diverticulul Zenker. B. Tratamentul chirurgical constă în miotomie cricofaringiană pentru a
ameliora obstrucţia şi de obicei o diverticulectomie. (Retipărit după Shields TW, Lociciero J, Reed CE, Feins RH. General Thoracic
Surgery. Ediţia a 7-a. Philadelphia, PA: Lippincott Williams & Wilkins; 2009: 1963-1965.)
pot produce disfagie. Cea mai frecventă tumoră benignă este
leiomomul, fiind localizat în stratul muscular. Mucoasa supraiacentă
este aproape întotdeauna indemnă. A doua cea mai
frecventă masă benignă este reprezentată de chistul esofagian,
care este localizat în stratul extern, adventicea! esofagian,
implicând parţial şi musculara esofagiană. Tumora cu celule
granulare şi polipul fibrovascular sunt cele mai frecvente
leziuni mucoase/submucoase. Majoritatea acestor leziuni
apar la nivelul esofagului mijlociu şi distal şi se prezintă
frecvent cu disfagie. Tranzitul baritat demonstrează o masă
cu contur neted, bine definit care ocupă lumenul esofagului.
Evaluarea diagnostică include vizualizare endoscopică directă
şi ecoendoscopie (EUS) (Figura 12-24).
În general se pot observa mase asimptomatice mici, deoarece
există un risc minim de transformare malignă a acestor
leziuni. Aceste leziuni pot fi monitorizate seriat folosind EUS.
Aspiraţia cu ac fin sau biopsiile ar trebui să fie evitate, deoarece
acestea rareori oferă o diferentiere adecvată între un leiomom
benign şi un leiomiosarcom' malign. În plus, manipularea
invazivă a un chist poate duce la o infecţie iatrogenă care
necesită imediat rezecţie chirurgicală. Când sunt simptomatice,
leiomioamele esofagiene pot fi îndepărtate chirurgical
prin enucleerea leziunii, cu reaproximarea stratului muscular.
Rezecţia poate fi efectuată prin toracotomie standard, abord
toracoscopie video asistat sau endoscopic (pentrut leziuni mai
mici). După cum este de aşteptat, prognosticul este excelent,
cu rezultate bune şi aproape nicio recidivă.
INGESTIA DE CORPI STRĂINI
Ingestia de corpi străini este cea mai frecventă la copii şi adulţi
bolnavi psihic. La această populaţie de pacienţi, istoricul trebuie
să fie confim1at prin studii de imagistică adecvate. La adulţi,
majoritatea cazurilor de ingestie de corpi străini se produce
prin impactarea alimentelor ( came puţin mestecată sau oase).
Majoritatea impactărilor apare la nivelul muşchiului cricofariJ1-
gian sau la nivelul unei stricturi peptice în esofagul distal. De
obicei, simptomele includ incapacitatea de a înghiţi secreţii,
şialoree şi dureri toracice. Modalităţile imagistice disponibile
includ radiografia simplă cervicală şi toracică, inclusiv incidenţe
laterale cervicale pentru a exclude emfizemul cervical
sau mediastinal. Tranzitul baritat este conb·aindicat deoarece
există un risc ridicat de aspiraţie, iar delimitarea contrastului
nu ajută în managementul acestor pacienţi. Scanarea CT cervicală
şi a toracelui poate oferi informaţii suplimentare utile.
O afecţiune esofagiană subiacentă trebuie luată în considerare
(ex.corp străin inclavat într-o stlictură peptică), mai ales dacă
impactarea s-a produs în esofagul distal.
După confirmarea diagnosticului, cel mai bun b11tament
este extractia blândă folosind un esofagoscop sub anestezie
generală. Î cazuri rare în care îndepărtarea endoscopică nu
este posibilă sau există o perforaţie asociată, îndepărtarea
chiru r gicală deschisă poate fi necesară. Petforaţia esofagului
este cea mai serioasă complicaţie de evitat la un pacient, după
extracţia corpului străin. Examinarea cu substanţă de contrast
pentru excluderea perforaţiei esofagului poate fi efectuată
înainte de externarea pacientului. Dacă este identificată
perforaţia esofagului, tratamentul este la fel ca cel descris în
secţiunea despre perforaţia esofagiană.
INGESTIA SUBSTANTELOR CAUSTICE
Ingestia de substanţe caustice, fie accidentală (la copii) sau
intenţională (la adult, în tentativa de suicid), reprezintă o