LAWRENCE_EDITABIL

Capitolul 9 Traumatologie 93
TABELUL 9-3. Inervaţia segmentară motorie spinală
Funcţie motorie Grupe de muşchi Secţiunile măduvei spinării
Extensia umărului Deltoid cs
Flexia cotului Biceps brahial, brahial CS,C6
Extensia pumnului Extensorul radial al carpului scurt şi lung C6,C7
Extensia cotului Triceps brachial C7,C8
Flexia degetelor Flexori digitali profunzi si superficiali C8
Abduqia/addueţia degetelor Muşchii interosoşi palmari C8,Tl
Aduqia coapsei Adductor lung şi scurt L2,L3
Extensia genunchiului Cvadriceps L3,L4
Dorsiflexia gleznei Tibial anterior L4,LS
Extensia primului deget mare Extensorul lung al halucelui LS,S1
Flexia plantară a gleznei
Gastrocnemian, solear
S1, S2
Lezarea nervilor, în absenţa fracturilor cervicale sau
toracice, este posibilă cu precădere la copii şi vârstnici şi este
SClWORA. Aceasta este, de obicei, rezultatul afectării ligamentare
sau hiperextensiei cu contuzia sau elongaţia măduvei.
Sindromul medular central este varianta SCIWORA de la
adult. Conceptul de SCIWORA a fost dezvoltat înainte ca CT
şi IRM să fie disponibile pe scală largă, examinarea de bază
fiind radiografia standard. Radiografia standard de coloană
ve11ebrală poate omite până la 20% din leziunile osoase, în
special pe cele situate în regiunile cervicală inferioară şi
toracică superioară. Mulţi pacienţi consideraţi iniţial a avea
SCIWORA, prezintă modificări pe CT sau IRM. În prezent,
standardul de aur pentru examinarea coloanei vertebrale este
reprezentat de CT. Reconstrucţia tridimensională a coloanei
ve11ebrale creşte acurateţea diagnostică şi poate fi efectuată
fără preţul unei iradieri suplimentare.
Examinarea leziunilor ligamentare, a contuziilor medulare,
a hematoamelor epidurale şi a discurilor hemiate se
realizează, în general, cu ajutorul IRM. Efectuarea acestei
investigaţii necesită ca pacientul să fie stabil hemodinamic
şi cooperant şi oferă informaţii suplimentare care ghidează
tratamentul, îmbunătăţind prognosticul.
Excluderea unei leziuni la nivelul coloanei cervicale
se poate face în cadrul examinării secundare, dar trebuie
amânată la pacientul instabil. Protocoalele folosite (Nexus,
Canadian C-spine Rule) permit evaluarea coloanei
cervicale şi înlăturarea gulerului cervical, fără a fi nevoie
de investigaţii imagistice. Aceste protocoale se aplică
însă numai la pacientul conştient, în absenţa consumului
de alcool, droguri sau medicamente antialgice, care poate
mma comenzi şi nu prezintă dureri sau limitarea mişcărilor
la nivel cervical. Toţi pacienţii care nu îndeplinesc aceste
criterii necesită menţinerea imobilizării cervicale până
la completarea investigaţiilor suplimentare. Pacientul
necompliant care solicită înlăturarea gulerului cervical
trebuie avertizat cu privire la riscul de paralizie, ce poate
apărea după îndepărtarea acestuia.
TRAUMATISMELE TORACICE
Traumatismele toracice reprezintă aproximativ 25% din
cauzele de mortalitate prin traumă, fiind a doua cea mai
frecventă cauză de deces după traumatismele cranio-cerebrale.
Leziunile toracice severe pot fi fatale în absenţa
diagnosticului şi tratamentului prompt. Acestea includ pneumotoraxul
în tensiune, tamponada cardiacă, hemotoracele
masiv şi voletul costal. Majoritatea leziunilor toracice pot
fi tratate prin manevre relativ simple, cum ar fi asigurarea
căii aeriene sau montarea unui tub de dren în cavitatea
pleurală. Prin urmare, numai I 0-15% din leziunile toracice
necesită intervenţii chirurgicale cu stemotomie mediană sau
toracotomie. Principiile ATLS oferă un protocol sistematizat
pentru diagnosticul leziunilor ameninţătoare de viaţă, precum
şi al celor care se pot solda cu o morbi-mortalitate tardivă
ridicată, în absenţa diagnosticului precoce.
Leziuni ameninţătoare de viaţă
decelate la examinarea primară
Pneumotoraxul în tensiune se produce atunci când se acumulează
aer sub presiune în interiorul cavităţii pleurale.
Poate apărea ca urmare a traumatismelor toracice închise
sau deschise. Pneumotoraxul deschis apare în cadrul
traumatismelor penetrante în torace, atunci când orificiul
lezional rămâne patent. Acesta permite aerului să pătrundă
prin defectul parietal, şi nu prin trahee, determinând colabarea
plămânului subiacent. Clinic, trecerea aerului prin
peretele toracic produce un sunet „de sucţiune", audibil
fără stetoscop. Insuficienţa respiratorie se produce pe
măsură ce creşte efortul respirator din cauza aerului care
intră prin defectul parietal şi împiedică obţinerea presiunii
negative necesare inspirului. Pneumotoraxul deschis trebuie
tratat imediat prin aplicarea unui pansament pai1ial
ocluziv pe leziunea toracică şi securizarea acestuia pe trei
laturi. Astfel, se creează o valvă cu un singur sens, care
permite eliminarea aerului acumulat intrapleural în timpul