LAWRENCE_EDITABIL

370 Chirurgie generală şi specialităţi chirurgicale
radioterapiei includ letargie, erupţii şi descuamare cutanată,
greaţă, vărsături, anorexie, polakiurie, uscăciunea gurii,
vascularizaţie deficitară şi întârzierea vindecării.
Terapia fotodinamică
Terapia fotodinamică (TFD) este un tratament al cancerului
care utilizează un medicament fotosensibilizator şi o sursă
de lumină pentru a promova formarea radicalilor liberi care
să distrugă celulele sensibilizate. Oxigenul singlet creat distruge
celulele direct sau prin distrngerea vaselor de sânge din
apropiere şi poate activa sistemul imunitar să atace celulele
tumorale. TFD este utilizată, în prezent, pentru ameliorarea
simptomelor cancerului esofagian şi ale cancerului pulmonar
non-microcelular, cât şi pentru tratarea leziunilor precanceroase
ale mucoasei din esofagul Barrett. Aceasta este, de asemenea,
utilizată pentru tratarea cancerelor de piele non-melanice şi a
leziunilor premaligne ale pielii, cwn ar fi keratoza actinică.
Terapii ţintite, biologice şi în dezvoltare
Progrese extraordinare s-au înregistrat recent în ceea ce priveşte
înţelegerea fundamentală a cancerului şi aceste progrese
continuă să se traducă în îmbunătăţiri ale managementului
cancerului. Terapia ţintită foloseşte medicamente sau alţi
agenţi care blochează creşterea şi răspândirea cancerului
prin acţiune asupra unor molecule specifice implicate în
creşterea tumorală. Astfel de agenţi pot inhiba receptori ai
factorilor de creştere, transducţia semnalului intracelular
sau ciclul celular. Cel mai utilizat este un anticorp monoclonal,
Herceptin (trastuzumab), care vizează receptorul
supraexprimat al factorului de creştere HER-2 de pe unele
celule de cancer mamar.
Imunoterapia cancerului foloseşte substanţe fie pentru a
activa, fie pentru a inhiba sistemul imunitar al pacientului în
lupta împotriva cancerului. Imunoterapia poate fi activă sau
pasivă, specifică sau nespecifică. Bacilul Calmette-Guerin
este un stimulator activ nespecific al sistemului imunitar
utilizat pentru cancerul superficial al vezicii urinare, în timp
ce imunoterapia activă specifică include vaccinuri derivate
din celule tumorale sau din celulele prezentatoare de antigen.
Imunoterapia pasivă este conferită de citokme, cum ar fi
interferonul (INF), care îmbunătăţesc răspunsul antitwnoral
al pacientului prin activarea elementelor seriei albe, precum
limfocitele natural killer şi celulele dendritice. INF-a este utilizat
ca imunoterapie în tratamentul melanomului, al sarcomului
Kaposi şi al mai multor tipuri de neoplazii hematologice.
Terapia genică urmăreşte să modifice programul genetic
al celulelor maligne prin introducerea de ARN sau ADN în
celulele tumorale vii. Mai multe strategii sunt în curs de
evaluare, incluzând înlocuirea unei gene de supresie tumorală
modificate, cum ar fi TP53 sau introducerea de material
genetic care să blocheze expresia oncogenelor tumorii.
Profilaxia cancerului
Profilaxia cancerului poate fi primară (la indivizi sănătoşi),
secundară (la subiecţi care prezintă leziuni premaligne) sau
terţiară (are scopul de a evita apariţia unor neoplazii metacrone la
pacienţi vindecaţi de neoplazia iniţială). Organizaţiile naţionale,
precum American Cancer Society, au fo1mulat recomandări
pentru schimbarea stilului de viaţă cu scopul de a reduce riscul
unei persoane de a dezvolta un cancer. Cercetările referitoare
la chimioprofilaxia cancerului la subiecţii din grupele de risc
ridicat sunt în curs de desfăşurare. Opţiunile actuale includ
folosirea tamoxifenului pentru profilaxia cancerului mamar, a
nicotinamidei (vitamina B3) pentru prevenirea cancerelor de
piele non-melanice şi a acidului 13-cis-retinoic pentru a opri
evoluţia leucoplakiei. Profilaxia poate fi realizată şi printr-o
inte1venţie chirurgicală la pacienţii la care a fost identificat
un tisc crescut de cancer, legat de o predispoziţie genetică
sau odată ce au fost identificate leziuni premaligne, aşa cum
s-a menţionat anterior. Recomandările de unnărire pe termen
lung a pacienţilor diagnosticaţi cu cancer sunt conturate în
ghidurile NCCN.
BOLILE MALIGNE ALE PIELII
Pielea reprezintă cel mai mare organ al corpului uman, iar
cancerul de piele este cea mai frecventă tumoră malignă.
Peste I milion de cazuri noi de cancer de piele sunt diagnosticate
anual în SUA, reprezentând circa 35-40% din totalul
cazurilor noi de cancer. Neoplaziile maligne cutanate pot fi
clasificate în două mari categorii: melanoame şi tumori maligne
non-melanice. Majoritatea cancerelor de piele iau naştere la
nivelul stratului cel mai superficial al pielii, epidennul, şi, în
consecinţă, sunt vizibile într-un stadiu precoce, atunci când
rata de vindecare este ridicată. Ca urmare, toţi practicienii
trebuie să cunoască simptomele şi semnele precoce ale cancerului
de piele şi trebuie, de asemenea, să fie familiarizaţi
cu metodele diagnostice adecvate.
Carcinomul bazocelular şi carcinomul
cu celule scuamoase
Există dovezi convingătoare conform cărora expunerea
la radiaţia ultravioletă (UV) cauzează cancere de piele.
Figura 22-1. Carcinom bazocelular voluminos, neglijat, la
nivelul hemitoracelui stâng, la un bărbat vârstnic. Marginea
profundă a tumorii invadează muşchiul pectoral mare.