LAWRENCE_EDITABIL

Arsurile
Anthony Ba Idea, Jong Lee şi Tina Palmieri
Arsurile majore sunt considerate leziuni deosebit de
invalidante, percepţie adesea corectă. Pentru pacient,
arsura acută reprezintă „agonia supremă" şi consecinţele
pe termen lung ale acesteia ridică provocări uriaşe până la
obţinerea unui nivel satisfăcător de recuperare psihologică,
socială şi fizică. Tratamentul arsurilor este de lungă durată,
presupune efort intens şi este complex atât fizic, cât şi
psihologic, cuprinzand practic fiecare aspect al ingrijirii
chirurgicale. Ca urmare, arsura majoră este adesea folosită
ca paradigmă pentru cele mai severe pe1turbări fiziologice
ce pot însoţi o traumă.
Arsurile sunt, de asemenea, o problemă de sănătate
publică majoră. În SUA, peste 450.000 de pacienţi se
adresează anual serviciilor de sănătate din cauza arsurilor.
Peste 3.700 de pacienţi decedează în fiecare an prin leziuni
legate de arsuri, produse predominant în incendii casnice,
iar aproximativ 40.000 de pacienţi sunt spitalizaţi. În plus,
câteva dezastre recente, naţionale sau internaţionale, au
implicat incendii majore cu arsuri subsecvente. Acest capitol
prezintă fiziopatologia arsurilor şi ghidurile practice
pentru tratamentul leziunilor acute de arsură.
Notă despre ilustraţii: Arsurile sunt leziuni vizuale unice şi
capacitatea de a le evalua „din ochi" este o abilitate esenţială
pentru planificarea îngrijirilor iniţiale şi pentru a lua decizii
cu privire la necesitatea intervenţiilor chirurgicale, prezenţa
infecţiilor sau evoluţia cicatricilor. Clinicienii care nu pot
estima cu acurateţe suprafaţa şi profunzimea arsurilor fac
adesea erori semnificative în evaluarea şi tratamentul acestora.
Din aceste motive, familiarizarea cu aspectul leziunilor de
arsură este un obiectiv important în acest capitol.
FIZIOPATOLOGIA LEZIUNILOR
DIN ARSURĂ
Pielea poate fi lezată de o varietate de agenţi, incluzând
căldura directă de la flacără sau de la lichidele fierbinţi,
contactul cu obiecte fierbinţi sau substanţe corozive şi
curentul electric. Arsurile sunt clasificate în concordanţă
cu profunzimea injuriei. Figura I 0-1 prezintă aceste leziuni
în relaţie cu structurile tegumentului, a căror cunoaştere va
ajuta cititorul să înţeleagă efectele fiziologice ale arsurilor de
diferite profunzimi şi semnele clinice prezente la examinare.
Arsurile epide1male (,,arsuri de grad I") implică doar
epidermul. În decurs de câteva minute de la injurie, capilarele
dermice se dilată, aşa că aceste arsuri se prezintă
ca zone hiperemice, cu durere moderată şi care se albesc
la digitopresiune, indicând persistenţa pe1fuziei sangvine
Grosime
parţială
Derm
Ţesut {
subcutanat
Celulă epitelială
Toată
grosimea
Figura 10-1. Anatomia pielii prezentând structu-
1·ile majore tegumentare şi relaţia lor cu arsurile
de grosime parţială sau toată grosimea. Celulele
epiteliale căpn1şesc foliculii piloşi şi glandele sudoripare,
iar aceste structuri pătrund profund în denn,
uneori chiar depăşindu-l. Chiar şi arsurile de grosime
parţială foarte profunde se pot vindeca dacă aceste
„anexe epiderma le" supravieţuiesc. Capilarele dem1ale
şi terminaţiile nervoase se găsesc de asemenea în dermul
profund şi supravieţuiesc în majoritatea arsurilor
de grosime parţială.
108