LAWRENCE_EDITABIL

402 Chirurgie generală şi specialităţi chirurgicale
Atunci când aerul intramural pătrunde în sistemul venos
al tractului gastrointestinal, pe radiografia abdominală
se poate constata prezenţa de aer la nivelul sistemului
portal. Investigaţiile de laborator sunt sugestive pentru o
infecţie sistemică, cu hemocultură pozitivă, leucocitoză
sau leucopenie, trombocitopenie şi acidoză.
Trebuie avute în vedere tulburările metabolice (hemocultură
pozitivă, acidoză, leucocitoză, trombocitopenie,
hiponatremie, hipotensiune şi neutropenie), prezenţa a
oricare 3 dintre acestea fiind factor predictiv pentru o
evoluţie clinică nefavorabilă, necesitând cel mai probabil
intervenţie chirurgicală.
Tratament
Majoritatea pacienţilor cu EUN au o evoluţie favorabilă
sub tratament conservator, scopul acestuia fiind de a creşte
perfuzia intestinală şi de a trata infecţia sistemică. Tratamentul
conservator presupune reechilibrarea hidroelectrolitică,
pentru a restabili volumul intravascular, montarea unei SNG
pentru a decomprima tractul intestinal, iniţierea unei antibioterapii
cu spectrul larg şi monitorizarea atentă a pacientului.
Indicaţiile pentru intervenţia chirurgicală sunt perforaţia şi
necroza intestinală transmurală. Diagnosticul de perforaţie
se stabileşte pe radiografia abdominală pe gol, unde se va
decela prezenţa de pneumoperitoneu (Figura 23-IIA, B).
Necroza întregului perete intestinal fără perforaţie sau perforaţia
fără prezenţa de aer liber pe radiografia abdominală
sunt dificil de diagnosticat, dar sunt, de regulă, sugerate de
agravarea stării generale a pacientului, cu apariţia semnelor
sistemice de sepsis (tulburări cardiorespiratorii, necesar
B
A
C
Fig.ura 23-11. Un copil născut prematur cu enterocolită necrozantă şi pneumatoză intestinală. A. Semnul „mingii de fotbal",
caracteristic pneumoperitoneului masiv. B. Decubit lateral stâng al aceluiaşi pacient. C. Imagini intraoperatorii ce relevă zone neregulate
de ischemie. D. Un copil născut prematur la care s-a montat drenaj Penrose.
D