LAWRENCE_EDITABIL

240 Chirurgie generală şi specialităţi chirurgicale
îndepărtarea leziunilor specifice, cu minimizarea ratei
morbidităţii, deşi aceste proceduri nu asigură eradicarea
infecţiei. Excizia, crioterapia, tratamentul topic cu podofilină
sau imiquimod şi fulguraţia sunt alternative de tratament
pentru leziunile externe de mici dimensiuni. Leziuni de
dimensiuni mai mari sunt excizate chirurgical. Leziunile
în cazul pacienţilor HIV pozitiv sau leziunile recurente,
plate sau suspecte, trebuie examinate histologic, în vederea
identificării leziunilor displazice. Ratele de vindecare a
infecţiei HPV prin tratament chirurgical sunt de 60-90%.
Rolul infecţiei HPV în dezvoltarea cancerului cu celule
scuamoase (CCS) la nivelul canalului anal nu este atât
de bine stabilit ca în cazul cancerului de col uterin. Deşi
canalul anal şi colul uterin au fost analizate în paralel în
studii epidemiologice şi embriologice, încă nu există dovezi
certe în ceea ce priveşte relaţia cauză-efect în apariţia CCS.
Leziunile cu risc crescut sunt cele de dimensiuni mari sau
cu aspect suspect, recurente, fără răspuns la tratament, sau
cele care apar la pacienţii homosexuali sau HIV pozitiv.
Atât anuscopia de înaltă rezoluţie cu biopsie, cât şi f r otiul
Papanicolau sunt considerate teste screening pentru acest tip
de leziuni. Biopsia excizională poate fi practicată în cazul
unui diagnostic ince11.
CCS la nivelul canalului anal are un un protocol de tratament
bine stabilit. Odată confirmat histologic şi stadializat
imagistic, tratamentul de primă intenţie al CCS de canal
anal este reprezentat de combinaţia dintre chimioterapie
cu mitomicină-c şi uorouracil şi radioterapie externă
(protocolul Nigro). Tn aproximativ 80% dintre cazuri,
pacienţii răspund complet la tratament. APR este indicată
în cazul pacienţilor cu tumori care nu răspund complet la
tratamentul neoadjuvant sau în cazul recurenţei. Cazurile
selecţionate de tumori <2 cm, la care se pot obţine margini
libere şi care nu invadează aparatul sfincterian, se pot trata
doar prin rezecţie tumorală locală.
Virusul Herpes Simplex este un virus ADN, din familia
Herpesviridae, alături de virusul varicelo-zosterian, virusul
Epstein-Barr şi citomegalovirus. Infecţia cu Herpes virus
este, de asemenea, printre cele mai frecvente ITS în Statele
Unite, cu o seroprevalenţă de 20% în rândul populaţiei generale.
Calea de transmitere este prin contact direct cu un
individ infectat, virusul penetrând suprafaţa tegumentelor
sau mucoaselor. Seroconversia poate să apară după câteva
săptămâni de la infectarea iniţială.
Clinic, pacientul prezintă iniţial o serie de simptome sistemice,
precum febră, cefalee şi mialgii, turnate de simptome
locale ce includ durere, tenesme, scurgeri rectale şi prurit.
În regiunea ano-genitală pot apărea vezicule care cresc în
număr şi suprafaţă, ulterior având tendinţa să ulcereze şi
să contlueze. Aceste leziuni se vindecă în timp spontan.
Diagnosticul este de obicei clinic şi poate fi confirmat prin
culturi prelevate de la nivelul ulceraţiilor, tampoane rectale
sau biopsii. Tratamentul leziunilor herpetice rectale include,
în special, măsuri destinate ameliorării simptomatologiei,
administrarea de analgezice orale sau băi calde de şezut.
Tratamentul antiviral prin administrarea orală de aciclovir
micşorează durata simptomatologiei. În cazul pacienţilor cu
leziuni severe secundare infecţiei VHS care nu pot tolera
administrarea orală a tratamentului, este indicată administrarea
IV de aciclovir.
PLATFORMA REZIDENTIAT.COM
Platforma online rezidentiat.com oferă resurse
suplimentare online: întrebări de evaluare de tipul celor de
la admitere în rezidenţiat, slide-uri Power Point + audio,
flash-card-uri, video cu operaţii, cazuri clinice USMLE la
BIBLIOGRAFIE RECOMANDATĂ
Feingold DF, Steele SR, Lee S, et al. Practice parameters for
the treatment of sigmoid diverticulitis. Dis Colon Rec1111n.
2014;57:284-294.
Foxx-Orenstein AE, Umar SB, Crowell MD. Common anorectal
disorders. Gasrroe111erol Heparol. 2014; I 0(5):294-30 I.
Ross H, Steele SR, Varma M, et al. Practice parameters for the
surgical treatment of ulcerative colitis. Dis Colon Rec1w11.
2014;57:5-22.
Strong S, Steele SR, Boutrous M, et al. Clinica! practice guideline
for the surgical management of Crohn's disease. Dis Colon
Rec/11111. 2015;58:1021-!036.
Vogel JD, Eskicioglu C, Weiser MR, Feingold DL, Steele SR.
The American Society of Colon and Rectal Surgeons clinica!
practice guidelines for the treaunent of colon cancer. Dis
Colon Rec111111. 2017;60:999-1017.
ÎNTREBĂRI
Alegeţi un singur răspuns pentru următoarele întrebări.
1. O femeie în vârstă de 52 de ani nu a efectuat
niciodată vreun screening pentru cancer colorectal.
Mama ei a avut cancer de colon la vârsta de 63
de ani. Ce test de screening ar fi cel mai adecvat
pentru pacientă?
A. Test pentru hemoragii oculte din materiile fecale
B. Test ADN din materii fecale
C. Colonografie CT
D. Sigmoidoscopie flexibilă
E. Colonoscopie
2. Un pacient cu cancer rectal suferă o rezecţie rectală
anterioară joasă (LAR) cu anastomoză primară şi
stornă temporară. Scopul unei stome temporare
este
A. de a reduce recurenţa locală a cancerului.
B. de a evita o intervenţie chirurgicală ulterioară.
C. de a reduce riscul fistulei anastomotice.
D. de a evita necesitatea chimioterapiei după
intervenţia chirurgicală.
E. de a reduce utilizarea radiaţiilor.
3. Un pacient suferă o colectomie dreaptă pentru
cancer. Stadializarea patologică relevă T3Nl
(invazia muscularei propria cu 2 din 26 ganglioni
limfatici pozitivi pentru cancer). Care este