02.11.2021 Views

LAWRENCE_EDITABIL

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.

18 Chirurgie generală şi specialităţi chirurgicale

I O mEq/oră şi trebuie repetată de câte ori este necesar până

la un nivel seric 2:3,5 mEq /L. Administrarea intravenoasă

prea rapidă poate provoca hiperkalemie şi aritmii cardiace

fatale. Nivelurile de magneziu şi calciu ar trebui să fie

corectate concomitent.

Hiperkalemia

Hiperkalemia este definită de un nivel seric al potasiului >5,0

mEq/L şi are etiologie, de obicei, multi factorială. Încărcarea

exogenă poate rezulta dintr-un apo1t excesiv la un pacient

u insuficienţă renală sau poate apărea după transfuzie.

Incărcarea endogenă apare ori de câte ori cantităţi mari din

potasiul intracelular sunt eliberate în spaţiul extracelular (în

leziuni de strivire, hemoliză, liză şi absorbţie de hematoame

mari şi în catabolismul grăsimilor şi al ţesutului muscular).

Hiperkalemia poate fi cauzată şi de scăderea excreţiei renale.

Trecerea potasiului din compa1timentul intracelular în

compartimentul extracelular produce, de asemenea, hiperkalemie

(de exemplu, în condiţii de acidoză metabolică sau

respiratorie acută, în caz de deficit de insulină, în terapia cu

digoxin şi agenţi cardiotonici înrudiţi).

Numeroase medicamente pot provoca hiperkalemie.

Afectarea excreţiei renale poate fi determinată de diuretice

( ex. spironolactonă, triamteren, amilorid), antiinflamatoare

nesteroidiene, antagonişti P-adrenergici şi inhibitori de ECA.

Preparatele digitalice, arginina, antagoniştii P-adrenergici

şi unele otrăvuri pot provoca, de asemenea, redistribuirea

potasiului în afara compa1timentului intracelular, crescând

nivelul seric al acestui electrolit.

Deşi hiperkalemia produce slăbiciunea musculaturii

periferice care poate progresa spre paralizie respiratorie,

manifestările cele mai importante sunt cele cardiace. Prima

modificare ECG este creşterea ampitudinii undei T, la concentraţii

serice ale potasiului între 6,0-7,0 mEq/L. Creşterea

ulterioară a potasiului produce anomalii multiple ECG.

La un nivel al potasiului >8,0 mEq/L, pot apărea fibrilaţia

ventriculară şi stopul cardiac. Diagnosticul se stabileşte prin

dozarea nivelului seric al potasiului. Dacă se suspectează o

falsă hiperpotasemie, se recoltează o altă probă de sânge, însă

tratamentul unei hiperpotasemii severe nu trebuie întârziat

până la aşteptarea rezultatelor.

Scopul principal al tratamentului hiperkalemiei este acela de

reduce potasiul seric la niveluri care nu pun viaţa în pericol.

ln hiperkalemia uşoară (<6 mEq/L), cele mai simple măsuri

sunt reducerea apo1tului de potasiu, eliminarea unor cauze

precum diureticele care economisesc potasiu, echilibrarea

volemică şi a tulburărilor acido-bazice. Se pot administra

diuretice care elimină potasiu şi se pot corecta deficitele

hormonale. Pentru nivelwi mai mari ale potasiului, se administrează

intravenos I O unităţi de insulină împreună cu 25 g

glucoză, lent în 5 minute. Această terapie redistribuie potasiul

din compa1timentul extracelular în cel intracelular. Un efect

similar se obţine prin administrarea de bicarbonat de sodiu.

Aceste schimburi de potasiu între compartimente durează

doar câteva ore. Sulfonatul sodic de polistiren (Kayexalate),

o răşină schimbătoare de ioni, administrat pe cale orală sau

rectală, îndepaitează efectiv potasiul din organism. Pacienţii la

care apar efectele cardiace ale hiperpotasemiei trebuie trataţi

cu gluconat de calciu administrat lent IV, într-un interval de 5

minute, pentm a reduce excitabilitatea muşchiului cardiac. De

asemenea, hemodializa şi dializa peritoneală elimină potasiul

din organism şi pot fi necesare la pacienţii cu insuficienţă renală.

Hiperkalemia în sine nu afectează recuperarea în urma bolii

sau a intervenţiei chirurgicale şi este, de obicei, corectabilă.

Evenimentele cardiace cauzate de hiperkalemie pot fi fatale

dacă hiperkalemia şi efectele sale nu sunt tratate prompt.

Tulburări ale homeostaziei calciului

Valorea normală a calciului total seric este 8,0-10,5 mg/dL,

iar cea a calciului ionizat este 4,75-5,30 mg/dL. Atât calciul

legat de albumină, cât şi calciul seric total sunt dependente

de albumina serică. Calciu ionizat este un indicator mai

precis al activităţii fiziologice decât calciul total. În general,

homeostazia calciului este reglată predominant de hormonul

paratiroidian (PTH), care controlează absorbţia intestinală,

excreţia renală şi schimbul de calciu între os şi CEC.

Hipocalcemia

Hipocalcemia este definită de un nivel al calciului total

seric <8 mg/dL. Aceasta este frecvent asociată afecţiunilor

chirurgicale, dintre care multe sunt patologii acute. Hipocalcemia

este de obicei întâlnită în pancreatita acută. Absorbţia

intestinală inadecvată a calciului poate apărea in boala

inflamatorie intestinală, în disfuncţia exocrină pancreatică

sau în sindroamele de malabsorbţie. Pierderile excesive de

lichide prin diaree cronică sau fistule pancreatice sau intestinale

reduc semnifictiv nivelul calciului extracelular. S-au

observat niveluri scăzute ale calciului seric şi în infecţiile

severe ale ţesuturilor moi, precum fasceita necrozantă. O

falsă hipocalcemie este observată când albumina serică este

scăzută şi când se dozează calciul total, dar nu cel ionizat.

Deficitul de vitamină D poate apărea prin sinteza redusă în

contextul insuficienţei renale, hepatice sau prin conversia

acesteia în metaboliţi inactivi produsă de medicamente

precum fenitoina şi fenobarbitalul. De asemenea, hipocalcemia

apare după transfuzia de sânge ca urmare a legării

citratului sau a diluţiei.

Un alt mod de a clasifica hipocalcemia este în funcţie

de PTH, care poate fi ( 1) deficitar sau absent (de exemplu,

hipomagneziemie, orice tip de hipoparatiroidism adevărat),

(2) ineficient (ex. în tulburări ale vitaminei D, insuficienţă

renală cronică, pseudohipoparatiroidism) sau (3) în exces

( ex. hiperfosfatemie ).

Primele simptome ale hipocalcemiei includ parestezii

periorale, am011eală şi parestezii ale vârfurilor degetelor şi

crampe musculare. Reflexele osteotendinoase sunt hiperactive,

apar semnul lui Chvostek (spasm facial unilateral la percuţia

uşoară a nervul facial), tetania şi semnul Trousseau (spasm

carpopedal), putând progresa până la convulsii. Pacientul

poate fi confuz sau somnolent. Pe ECG se înregistrează

intervale QT prelungite.

Diagnosticul se stabileşte prin măsurarea nivelului seric

al calciului, al potasiului, al magneziului, al fosfaţilor şi al

fosfatazei alkaline. În timpul examenului clinic, se caută

prezenţa unei cicatrici chirurgicale h·ansversale în regiunea

cervicală, sugestivă pentru tiroidectomie sau paratiroidectomie

anterioară.

Tratamentul hipocalcemiei simptomatice constă în

corectarea deficitului de calciu, reechilibrarea raportului

dintre calciul ionizat şi cel legat de proteine prin corectarea

tulburărilor acido-bazice şi h·atarea cauzelor. Tratamentul

situaţiilor de urgenţă (ex.hipocalcemie severă, intens simptomatică)

constă in administrarea IV de gluconat de calciu

sau clorură de calciu. Suplimentele de vitamina D pot fi

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!