LAWRENCE_EDITABIL

130 Chirurgie generală şi specialităţi chirurgicale
...
A
B
Figura 11-6. A. Heoie ventrală mediană. B. Aspect postoperator după tehnica de separare anterioară a componentelor. De remarcat
inciziile de relaxare a aponevrozei muşchiului oblic extern, lateral de muşchiul drept abdominal. Straturile profunde ale peretelui
abdominal sunt prezente, păstrând peretele abdominal intact. (Imagini preluate din Wexner SD, Fleshman JW, Fischer JE. Master
Techniques in General Surgery Colon and Rectal Surgery Abdominal Operations. Philadelphia, PA: Lippincott Williams & Wilkins;
2019. Copyright© 2019 Wolters Kluwer.)
musculare şi deci, nevoia de anestezie generală, precum
şi adezioliza extensivă. În final, abordul deschis este recomandat
în principal atunci când este nevoie de excizie
de piele sau revizuire de cicatrici postoperatorii.
Complicaţii postoperatorii frecvente
Seromul
Seromul se poate dezvolta în spaţiul anterior ocupat de
conţinutul herniar sau în alte potenţiale spaţii care se pot
crea în cursul disecţiei (Figura 11-7). De cele mai multe
ori, pentru a reduce riscul de apariţie a seromului, sacul
peritoneal este excizat, însă, mai ales în cazul herniilor
de mari dimensiuni, excizia saculară nu elimină complet
acest risc. De cele mai multe ori, seromul se poate palpa
şi poate ridica suspiciunea de recidivă postoperatorie.
La examinarea clinică, seromul nu prezintă expansiune
la manevra Valsalva, aşa cum apare în hernia recidivată
şi nu este, în mod obişnuit, dureros. În cazul în care examenul
clinic nu confirmă diagnosticul, pentru clarificare
se impune efectuarea ecografiei sau CT-ului. În general,
seroamele se resorb în timp şi nu necesită intervenţie. Nu
este recomandată drenarea unui serom necomplicat, din
cauza riscului de infectare.
Infecţia
Infecţia de plagă reprezintă o complicaţie problematică
postoperatorie, pentru că poate conduce la vindecare
defectuoasă sau la abces care să necesite excizia plasei,
ambele crescând riscul de recidivă herniară. Prevenţia
infecţiei se realizează prin administrarea de antibioterapie
preoperatorie, evitarea montării plasei în ţesuturi contaminate,
reechilibrarea comorbidităţilor şi folosirea abordului
minim-invaziv, atunci când este posibil. Recunoaşterea
precoce şi gestionarea infecţiei superficiale sunt esenţiale
Figura 11-7. Aspect imagistic CT de serom după herniorafie
pentru hernie incizională (vedere axială). De remarcat imaginile
radiodense de o parte şi de alta a colecţiei fluide, care reprezintă
tack-urile cu care s-au fixai marginile plasei.
pentru limitarea răspândirii infecţiei din planurile superficiale
către plasa chirurgicală.
Neuropatii postoperatorii
Nu de rare ori pacienţii cu hemiorafii dezvoltă simptome
neurologice asociate cu leziuni nervoase, manifestate ca
parestezii, furnicături şi hiperestezie. De obicei, leziunile
sunt limitate, cu toate că unii pacienţi pot necesita injecţii
locale, steroizi şi medicaţie specifică pentru simptomatologia
neurologică. Aceste complicaţii sunt mult mai
semnificative după herniile de OMP.