LAWRENCE_EDITABIL

Capitolul 21 Transplantul 361
Inima donatorului
Figura 21-7. O alogrefă cardiacă umană ortotopică.
Atriul stâng şi drept ale grefei sunt suturate la pereţii
atriali cei mai posteriori, care rămân intacţi ai primitorului.
Anastomozele termino-terminale ale mterei
pulmonare şi aortei sunt finalizate înainte ca inima
transplantată să fie resuscitată şi să se încheie suportul
realizat de bypass-ul cardiopulmonar.
Complicaţii
Complicaţiile transplantului cardiac sunt reprezentate de
apariţia infecţiilor în perioada posttransplant sau a rejetului
(acut, supraacut şi cronic). Pe lângă complicaţiile infecţioase,
postoperator precoce pot apărea şi complicaţii respiratorii,
renale sau cerebrovasculare. Problemele tardive sunt limitate
la rejetul cronic al grefei transplantate precum şi la efectul pe
termen lung pe care îl are terapia imunosupresivă, asociind
apariţia nefropatiei indusă de inhibitorul calcineurinei. Disecţia
coronariană acută este asociată cu rejetul cronic. Rezolvarea
acestei complicaţii se face prin angioplastia percutană
transaiterială retrogradă sau retransplant. Posttransplant au
fost incrimitate şi apariţia neoplaziilor. Cele mai frecvente
cancere associate cu transplantul cardiac sunt cancerul de
piele, tulburările limfoproliferative şi cancerul pulmonar.
Prognostic
Agenţii imunosupresori de generaţie nouă şi utilizarea în serie
a biopsiei endomiocardice pentru diagnosticarea rejetului de
grefă, au îmbunătăţit în timp rezultatul transplantului cardiac.
Actual, rata de supravieţuire la un an a grefei şi a pacientului
este de cel puţin 90%, Ja 3 ani rata este 75-85%, iar rata
la 5 ani este 70-80%. ln primul an, mo1talitatea asociată
transplanturilor cardiace este adesea cauzată de insuficienţa
grefei, infecţia non-CMV şi insuficienţa multiplă de organ.
După 5 ani de la transplant, vasculopatia, cancerul şi infecţia
non-CMV reprezintă pentru majoritatea cauza de deces.
Transplantul cardio-pulmonar
Transplantul cardio-pulmonar se efectuează când afecţiunea
cardiacă este asociată şi cu hipertensiune pulmonară
în stadiu avansat. Este, de asemenea, efectuat pentru boli
cardiace congenitale, cum ar fi Sindromul Eisenmenger. În
transplantul domino, inima şi plămânii sunt transplantaţi
unui primitor cu boală fibro-chistică, iar inima primitorului
este transplantată la un alt pacient cu boală cardiacă în
stadiu avansat.
TRANSPLANTUL PULMONAR
Indicaţii
Transplantatul pulmonar cu utilizarea unui singur pulmon
sau a amândurora este efectuat pentru pacienţii cu deficit
de al-antitripsină, în fibroza pulmonară interstiţială, hipe1tensiune
pulmonară primară, fibroză chistică şi boala
obstructivă cronică pulmonară. În aceste situaţii, transplantul
poate asigura funcţia pulmonară totală la aceşti pacienţi
cu boală pulmonară în stadiu final.
Un volum expirator fo11at (FEY 1) <25%, presiunea parţială
a dioxidului de carbon (PaCO 2 ) >55 mmHg sau o presiune
ridicată a în artera pulmonară în prezenţa deteriorării funcţiei
clinice sunt indicatori ai necesităţii de transplant pulmonar.
Bolile coronariene avansate şi neoplasmul pulmonar reprezintă
contraindicaţii ale transplantului pulmonar. Pentru a putea
beneficia de transplant, primitorii nu trebuie să prezinte
infecţii asociate şi trebuie să aibă o vârstă mai mică de 65
de ani. Donatorul şi ptimitorul trebuie să aibă o greutate şi
o înălţime similară. Există posibilitatea de donator viu, în
care se realizează prelevarea unui lob pulmonar. Acest tip
de transplant este indicat în cazul copiilor.
Din cauza faptului că numărul potenţialilor pacienţi ce
are necesita un transplant pulmonar este mult mai mare decât
numărul donatorilor, s-a creat un sistem echitabil de alocare
a grefei numit LungAllocation Score (LAS), pentru pacienţii