LAWRENCE_EDITABIL

Colon, rect şi anus
Gregory J. Gallina, lmran Hassan, Jesse Moore şi Jacquelyn Seymour Turner
Colonul, rectul şi anusul alcătuiesc porţiunea terminală
a tractului digestiv. Fiecare dintre acestea are anatomie
şi funcţii distincte, astfel încât trebuie privite ca trei entităţi
separate. Aceste organe nu sunt biologic esenţiale;
teoretc, se poate trăi o viaţă normală fără colon, rect şi
anus. ln mod paradoxal, deşi colonul are un rol mai puţin
important în nutriţie, echilibru hidric şi homeostazie decât
intestinul subţire, afecţiunile colonului şi rectului sunt, de
departe, mai frecvente. Anusul, canalul anal şi sfincterele
anale joacă un rol esenţial în continenţă, funcţie deosebit
de importantă pentru o viaţă socială normală. Afecţiuni
ale colonului şi rectului, de exemplu, boala diverticulară
colonică, polipii coloniei, adenocarcinomul de colon şi
rect şi afecţiunile anusului, precum boala hemoroidală şi
fisura anală, sunt cauze frecvente ale prezentării bolnavilor
în ambulatoriul de specialitate sau în serviciul de urgenţă.
Din aceste motive, înţelegerea anatomiei, fiziologiei şi
anatomiei patologice ale acestor trei segmente de tract
digestiv este foarte importantă.
ANATOMIE
Colonul începe la nivelul joncţiunii ileocecale şi măsoară
aproximativ 150 cm. Cecul, colonul ascendent şi p011iunea
proximală a colonului transvers se dezvoltă, embriologic, din
mezenteron. Treimea distală a colonului transvers, colonul
descendent, sigmoid şi rectul se dezvoltă embriologic din
metenteron. Colonul diferă de intestinul subţire din cinci
puncte de vedere: calibm, gradul de fixare, prezenţa apendicilor
epiploici, prezenţa pe suprafaţă a teniilor şi a haustrelor.
Diametrul colonului este variabil în diferitele lui segmente.
Cecul are un diametru mediu de 7,5 cm, în timp ce colonul
sigmoid are un diametru mediu de 2,5 cm. O mare parte
a colonului este retroperitoneală şi este fixată de peretele
abdominal posterolateral. În plus, colonul are apendici
epiploici, care sunt structuri adipoase la nivelul seroasei.
Nu există apendici epiploici la nivelul cecului, apendicelui
cecal şi rectului. Colonul prezintă pe toată lungimea lui trei
benzi longitudinale distincte, cunoscute sub numele de tenii.
Aceste benzi reprezintă condensarea fibrelor musculare
longitudinale din partea externă a structurii peretelui colonie.
Aceste benzi longitudinale pornesc de la baza apendicelui
cecal şi se etalează la nivelul peretelui rectal. De asemenea,
colonul prezintă haustre, sub forma unor protruzii boselare,
situate între tenii. Peretele colonului are aceeaşi strucn,ra
ca peretele intestinului subţire: mucoasă, submucoasă,
musculară şi seroasă (Figura 15-1 ). Diferenţa majoră din
punct de vedere histologic dintre colon şi intestinul subţire
este reprezentată de absenţa vilozităţilor (criptele mucoase
ale lui Lieberkuhn fonnează o suprafaţă mai uniformă cu
o capacitate de absorbţie mai redusă).
Colonul
Cecul, cu fonnă de sac boselat, este cea mai proximală pa1ie a
colonului, fiind situat în fosa iliaca dreaptă. Nu există o limită
de demarcaţie netă între cec şi colonul ascendent. Colonul
ascendent se întinde între joncţiunea ileocecală şi flexura
hepatică a colonului, care este o p011iune fixă a colonului,
imediat sub faţa inferioară a lobului drept hepatic. Colonul
ascendent este situat pe peretele abdominal posterior, acoperit
de peritoneu pe faţa sa anterioară, fiind în mod nornial, o
structură retroperitoneală, fixă. Distal de flexura hepatică a
colonului începe colonul transvers. Colonul transvers este
suspendat între flexura hepatică şi cea splenică, fiind fixat
la acest nivel, unde vine în contact cu polul inferior splenic.
Colonul transvers este cea mai mobilă pa11e a colonului.
Marele epiploon este ataşat de pa1iea antimezostenică a
colonului transvers. Colonul descendent se găseşte distal
de flexura splenică. La fel ca şi colonul ascendent, colonul
descendent este plasat pe peretele abdominal posterior, fiind
acoperit pe faţa sa anterioară de peritoneul parietal, ceea ce
-;;_. -c..
Haustre
- Apendice epiploic
Strat muscular circular
Submucoasă
Mucoasă
Figura 15-1. Secţiune oblică prin straturile peretelui colonie.
(Cu permisiunea Hardy JD. Hardy's Texlbook of Surge1y. Ediţia
a 2-a. Philadelphia, PA: Lippincott Williams & Wilkins; l 983.)
216