02.11.2021 Views

LAWRENCE_EDITABIL

Create successful ePaper yourself

Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.

Capitolul 24 Chirurgie plastică: afecţiuni ale pielii şi ţesuturilor moi, ale feţei şi mâinii 451

Figura 24-25. Radiografiile unui pacient cu fracturi panfaciale. A. înainte de tratament. B. După fixare intennaxilară şi fixare internă

rigidă. (Din Lawrence PF. Essentials of Surgical Special/ies. Ediţia a 3-a, Philadelpbia, PA: Lippincott Williams & Wilkins; 2007.)

Deoarece leziunile mâinii sunt frecvent întâlnite în practica

clinică, toţi medicii trebuie să aibă cunoştinţe de bază în ceea

ce priveşte anatomia şi leziunile mâinii pentru a putea aprecia

necesitatea tratamentului primar sau a trimiterii pacientului

către un serviciu de specialitate. Întrucât tratamentul definitiv

al leziunilor mâinii este, de obicei, efectuat de un specialist,

accentul este pus pe stabilirea diagnosticului şi tratamentul

iniţial al mâinii traumatizate sau cu diverse patologii. După

traumatismele spatelui, traumatismele mâinii şi ale membrului

superior reprezintă cea mai frecventă cauză de întrerupere

a activităţii în Statele Unite.

Anatomie funcţională şi examinare

Mâna este alcătuită din multiple elemente anatomice bine

echilibrate. Anatomia sa intrinsecă permite efectuarea unor

funcţii specializate şi rafinate. Perturbarea interacţiunii şi

inervaţiei acestor elemente determină disfuncţie şi, în cele

din urmă, dizabilitate. Înţelegerea anatomiei este esenţială în

vederea efectuării tratamentului corect al bolilor şi traumatismelor

mâinii. Chiar dacă este foarte complexă, anatomia

mâinii poate fi foarte mult simplificată prin studierea separată

a componentelor sale. Prin urmare, anatomia mâinii trebuie

discutată din punct de vedere al principalelor subsisteme:

nervi, muşchi, tendoane, oase şi vase de sânge.

Terminologie

Pentru evitarea confuziilor, în descrierea anatomiei mâinii

trebuie utilizată o terminologie standard. În plus, când se

prezintă un traumatism de mână unui specialist, este foarte

importantă folosirea unui vocabular consecvent, precis şi

unanim acceptat. Numai în acest fel traumatismele pot fi

clar descrise şi poate fi aplicat un plan terapeutic corect.

Este de preferat ca degetele să nu fie indicate prin numere,

ci prin nume (police, index, medius sau mijlociu, inelar şi

degetul mic). Mâna şi degetele prezintă o faţă dorsală şi o

faţă volară sau palmară. Fiecare prezintă câte o margine

radială şi una ulnară (Figura 24-26). La nivelul feţei votare

a mâinii se evidenţiază eminenţa tenară, eminenţa hipotenară

şi, între ele, regiunea mediopalmară. Eminenţa tenară

cuprinde muşchii care acoperă primul metacarpian. Eminenţa

hipotenară cuprinde muşchii care acoperă metacarpianul

degetului mic. Fiecare deget are câte trei falange (proximală,

Index

Segmente

r

Falangă distală ---+-

Falangă medie ---+

Medius

Faţa volară

Degetul mic

Pliuri

lnterfalangian

distală

lnterfalangian

proximală

Palmo-digital

"'-<-ff-- Palmar distal

1----->,,11-- Tenar

Palmar proxima!

Margine ulnară

Figura 24-26. Anatomia tegumentelor mâinii. (Din Lawrence

PF. Essentials of Surgical Special/ies. Ediţia a 3-a, Philadelphia,

PA: Lippincott Williams & Wilkins; 2007.)

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!