LAWRENCE_EDITABIL

Capitolul 8 Infecţiile chirurgicale 77
TABELUL 8-3. Clasificarea plăgilor chirurgicale după nivelul de contaminare
Contaminarea
Frecvenţa
Plagă bacteriană Sursa contam inării infecţiei (%) Exemple
Curat Gram-pozitiv Sala de operaţie, echipa 3 Hernie inghinală, tiroidectomie,
chirurgicală, pielea pacientului
mastectomie, grefă aortică
Curat Polimicrobiană Colonizarea endogenă a 5-15 Rezeeţia electivă a colonului, rezeeţie
contaminată pacientului gastrică, tubul de gastrostomă,
explorarea căii biliare principale
Contaminată Polimicrobiană Contaminarea macroscopică 15-40 Contaminare cu conţinut GI în
intervenţiile elective, ulcer perforat
Murdară Polimicrobiană Infecţie stabilită
GI, gascroinrestinal.
anumite tipuri de intervenţii chirurgicale, precum chirurgia
cardiacă, utilizarea antibioterapiei poate fi extinsă la 48 de
ore. Atunci când antibioticele sunt utilizate pentru a h·ata o
infecţie, se continuă administrarea agentului empiric până
la documentarea sensibilitătii bacteriene la un antibiotic
specific prin antibiogramă.' În cazul în care antibioticul
profilactic se regăseşte în antibiogramă sau în protocolul de
h·atament al unei anumite patologii, aşa cum ar fi în cazul
unei apendicite perforate, dozele trebuie ajustate atent,
trecând de la profilaxie la curativitate.
CLASIFICAREA DUPĂ
MODUL DE DOBÂNDIRE
Infecţiile chirnrgicale pot fi gn1pate după modul de dobândire
în: comunitare sau intraspitaliceşti. Infecţiile dobândite în
comunitate sunt procese infecţioase care debutează înainte
de spitalizare, fiind, de obicei, motivul pentru care pacientul
necesită tratament. Infecţiile dobândite în spital apar ca
urmare a actului medical sau în timpul tratamentului şi sunt
denumite nosocomiale.
Infecţiile nosocomiale
Infecţia nosocomială este de departe cea mai frecventă complicaţie
care afectează pacienţii spitalizaţi. Se estimează că
5% dinh·e pacienţii spitalizaţi vor dobândi cel puţin o infecţie
nosocomială în timpul internării. Infecţiile nosocomiale
sunt asociate cu o creştere semnificativă a morbidităţii şi
mortalităţii şi adesea pot fi prevenite. Tratamentul infecţiei
nosocomiale este în mare măsură un h·atament suportiv:
controlul sursei de infecţie prin drenaj sau debridare, iniţierea
unui h·atament antibiotic adecvat şi susţinerea insuficienţei
de organ. Prevenţia, ori de câte ori este posibilă, reprezintă
cel mai bun h·atament.
Alegerea corectă a antibioterapiei empirice, poate avea
un impact semnificativ asupra prognosticului pacienţilor cu
infecţii nosocomiale. De exemplu, până la 30% din pacienţii
cu infecţii de cateter, au h·atament antimicrobian inadecvat.
Mo1talitatea acestor pacienţi este de două ori mai mare
decât a pacienţilor cu acoperire antimicrobiană adecvată.
Observaţii similare au fost demonstrate şi la pacienţii cu
pneumonie asociată ventillaţiei mecanice. În esenţă, riscul
40-50 Drenarea abcesului intraabdominal,
rezecţia intestinului infarctat
de deces creşte când antibioterapia empirică este întârziată
sau inadecvată. Prin urmare, diagnosticul precoce şi adecvat
împreună cu tratamentul rapid iniţiat al infecţiilor, ar trebui să
fie o prioritate majoră în ceea ce priveşte pacienţii spitalizaţi.
Febra postoperatorie
Febra care apare în perioada postoperatorie poate fi un
indicator timpuriu al dezvoltării unei infecţii. Cei şase „W"
clasici enumeraţi în Tabelul 8-4 oferă o abordare sistematică
pentru a favoriza identificarea etiologiei febrei. Creşterea
precoce a temperaturii este, de obicei, rezultatul atelectaziei
pulmonare, care, de regulă, răspunde la exerciţii de respiraţie
profundă şi la eliminarea secreţiilor din căile respiratorii prin
expectoraţie. Febra apărntă tardiv în perioada postoperatorie
poate avea drept cauze o infecţie de plagă sau de h·act w-inar,
o flebită la nivelul cateterului intravenos sau o tromboflebită
profundă. Dezvoltarea infecţiilor profunde sau a abceselor
este de obicei identificată cu întârziere. Febra medicamentoasă
este rar întâlnită şi trebuie luată în considerare numai
atunci când toate celelalte cauze evidente ale febrei au fost
excluse. Febra postoperatorie impune o examinare atentă a
pacientului şi a foii de observaţie a acestuia pentru identificarea
etiologiei. Tratamentul cu antibiotice trebuie iniţiat numai
atunci când a fost identificată o sursă infecţioasă specifică.
Infecţii ale plăgii chirurgicale
IPC reprezintă aproximativ 20% din totalul infecţiilor
dobândite în spital, determinând costuri de îngrijire mai
TABELUL 8-4. Cei 6„W" ai febrei postoperatorii
Localizare/Sursă
Wind-Vânt
Water -Apă
Wound - Plagă
Walking - Imobilizare
"W" abscess -Abces
Wonder drugs -
Medicamente minune
Momentul apariţiei postoperatorii (zile)
1-2
2-3
3-5
5-7
7-10
întotdeauna, cu condiţia să fie
excluse alte etiologii